Pare că nu averea, nici cariera, nici poziţia socială. La această dificilă întrebare a încercat să dea răspuns un studiu de aproape 70 de ani, pe 268 de bărbaţi care erau studenţi la Universitatea Harvard în 1942, ‘43 şi ’44, şi ale cărui rezultate au fost publicate în luna iunie în The Atlantic Magazine din SUA. Grant Study reprezintă una dintre cele mai longevive, documentate şi coerente cercetări longitudinale din lume. Materialul care descrie monumentalul efort merită citit în engleză aici.
Mai jos, o secvenţă cu psihiatrul George Vaillant, cel care a coordonat Grant Study în ultimii 40 de ani.
Câteva lucruri mi-au atras în mod deosebit atenţia.
Primul vine din felul în care unii dintre participanţii la studiu au răspuns la întrebări, scrise sau verbale, de-a lungul anilor. Read the rest of this entry →
Oana Pellea a scris un jurnal. El va vedea lumina tiparului luna viitoare, la Humanitas. Când mi-a povestit de el, am rugat-o să îmi scrie pentru blog un text despre această experienţă. E o bucurie şi o onoare pentru mine să deschid secţiunea de invitaţi a blogului cu o prietenă de suflet.
“Domnul Cosmin ce scotoceşte prin creiere şi suflete de oameni mă întreabă “ce ai învăţat din faptul că ai scris o carte?” Răspunsul e simplu: nimic. Pentru că nu am scris o carte. A avea această pretenţie ar fi de-a dreptul, din partea-mi, nesimţire. A nu se crede că oricine (adică eu) care înşiruie cuvinte pe un fir mai mult sau mai puţin logic, este şi scriitor. NU! Nici vorbă. Definitv NU!
