În al doilea rând am mai învăţat că nu contează. Nu contează dacă oamenii votează pe mai multe liste, dacă voturile se comandă, se cumpără sau se falsifică. Se întâmplă la fiecare rundă de alegeri şi de fiecare dată rămâne cum am stabilit.

În al treilea rând am mai învăţat că, la alegerile prezidenţiale din toamnă, cei care vom dori să votăm vom avea de făcut o alegere foarte grea.

De la timonă ne va cere votul un Traian Băsescu care şi-a pierdut busola. Pupincuriştii de serviciu i-au înlocuit-o probabil cu o oglinjoară brunetă, cu mintea odihnită şi care îi ţuguie din vârful buzelor că alţii ca el şi ca ea nu s-au mai născut pe aceste meleaguri.

Din sala maşinilor, înconjurat de muncitori bruneţi care este, care vrea şi care ştie, ne va cere votul Mircea Geoană. Omul dinăuntrul coaliţiei care se opune preşedinţiei, guvernului, şi partidului, fiind astfel mai tot timpul pe dinafară.

De undeva din camera de oaspeţi ne va cere votul, cam “off course”, Crin Antonescu. E singurul care încă mai are ceva credit necheltuit, fiind mai proaspăt în arena leilor de mucava. Rămâne de văzut câţi lei va avea, în buzunare şi împrejur, pentru a putea lupta cu fabricile de lapte şi miere pe care contracandidaţii le vor plimba prin faţa mulţimilor salivând după mici şi bere.

Bineînţeles, din cală, dintre bagaje şi animale, ne vor cere votul şi tot felul de specimeme, care mai sedate care mai curentate, care vor dori să se audă din nou vorbind, să se vadă din nou gesticulând pentru că, nu-i aşa, o viaţă avem şi atunci e bine să o trăim la televizor.

În concluzie, va fi greu. Din ce în ce mai greu.