Lecturi 7
Sunt la 2 Mai şi mai fur ultimele câteva zile de vacanţă, aici şi în Vamă. Şi am iar noroc de o carte excelentă. Cu precedentele două, din periplul francez, n-am fost inspirat. “Sirenele de pe Titan”, a lui Kurt Vonnegut, mi-a plăcut mai puţin decât oricare dintre cărţile lui pe care am apucat să le citesc. A doua, Fima, a lui Amos Oz, m-a pierdut treptat până când am renunţat la ea pe la jumătate.
Acum m-am întors la revelaţia acestei vacanţe, Irvin D. Yalom şi mă bucur, la recomandarea Gabrielei, colega mea de la Erudio, de “Plânsul lui Nietzsche”. Plânsul e mai rafinat decât minciunile, şi cu o încărcătură psihanalitică mai interesantă, căci acţiunea e plasată la Viena, în 1882, la începuturile carierei lui Freud. El este dealtfel unul dintre personajele romanului ce îi are ca actori principali pe încă necunoscutul, pe atunci, filozof Nietzsche şi pe doctorul Joseph Breuer, mentorul lui Freud. Read the rest of this entry →
