Cosmin Alexandru | There is always a way to be better.

În ultimele săptămâni am retrăit experienţa lecturii din adolescenţă, a lecturii pentru plăcerea cuvântului scris. Ieri am terminat de citit Alexis Zorba, a lui Nikos Kazantzakis. Ediţia din 1969, în traducerea lui Marcel Aderca.

Mi-am dat seama abia după câteva pagini bune ce m-a cucerit într-atât. Nu era doar povestea, altminteri captivantă, cât mai ales limbajul, limba română în care era tradusă cartea. A fost primul text pe care l-am citit în ultima vreme în care am regăsit limba română care m-a îndrăgostit de disciplina Limba şi literatura română în liceu. O limbă curată, ne-englezită, ne-internetizată, ne-clişeizată.

O lectură senzaţională, nu în sensul cretin, tabloido-otvist actual, ci în sensul senzaţiilor de bucurie pe care mi le-a dăruit. Să citeşti de dragul cuvintelor a ajuns la fel de greu cu a asculta de dragul lor. Read the rest of this entry →

Sunt la 2 Mai şi mai fur ultimele câteva zile de vacanţă, aici şi în Vamă. Şi am iar noroc de o carte excelentă. Cu precedentele două, din periplul francez, n-am fost inspirat. “Sirenele de pe Titan”, a lui Kurt Vonnegut, mi-a plăcut mai puţin decât oricare dintre cărţile lui pe care am apucat să le citesc. A doua, Fima, a lui Amos Oz, m-a pierdut treptat până când am renunţat la ea pe la jumătate.

Acum m-am întors la revelaţia acestei vacanţe, Irvin D. Yalom şi mă bucur, la recomandarea Gabrielei, colega mea de la Erudio, de “Plânsul lui Nietzsche”. Plânsul e mai rafinat decât minciunile, şi cu o încărcătură psihanalitică mai interesantă, căci acţiunea e plasată la Viena, în 1882, la începuturile carierei lui Freud. El este dealtfel unul dintre personajele romanului ce îi are ca actori principali pe încă necunoscutul, pe atunci, filozof Nietzsche şi pe doctorul Joseph Breuer, mentorul lui Freud. Read the rest of this entry →

Vineri plec în concediu. Mi-e foarte dor de relaxare în normalitate. Mă pregătesc de tranziţie de luni, de când n-am mai deschis televizorul. Şi n-o să-l deschid până plec. M-am apucat să citesc frenetic, aşa cum fac doar în concedii. Cu plăcere, cu patos, pâna mă transfer tot în carte. Mă fac mai bun şi apoi mă întorc aşa în lumea reală. De aceea o fac mai mult în concedii, pentru că acolo, lumea reală mi se potriveşte aşa. Aici, lumea reală mă cam dă cu capul de pereţi. Read the rest of this entry →

Mă întreb de ceva vreme cum să insuflu mai multă curiozitate copiilor mei. Mă refer mai mult la curiozitatea practică. Mi-e un pic peste mână să despic conceptul dar n-am încotro. Eu mi-am construit lumea din jurul meu, limitele ei şi limitele mele în ea, experimentând practic tot ce am vrut să aflu, să cunosc – oameni, sporturi, locuri, lucruri etc.
Pentru mine, viaţa merită trăită în primul rând din curiozitate. Read the rest of this entry →