Cosmin Alexandru | There is always a way to be better.

Încep să am speranţe despre cum va arăta România de peste 20 de ani. Dincolo de ce aseamănă generaţia mea cu cea care va contura România de peste două decenii, sunt câteva lucruri care, din fericire, ne separă. Mă întâlnesc frecvent cu tineri de peste 20 de ani şi mă bucur de tot atâtea ori. Au şi ei, cum aveam şi noi când eram de vârsta lor, energie şi încredere în propriile proiecte. Dar mai au câteva atuuri în plus.

Noi am trăit cu certitudinea că avem putere doar dacă ţinem informaţia numai pentru noi. Că orice împărtăşire ne slăbeşte poziţia de control şi influenţă. În multe organizaţii, paradigma e încă prezentă şi creează obstacole şi conflicte pe bandă rulantă. Ei cresc cu convingerea că dobândesc putere dacă împart ceea ce ştiu cu alţii. Organizaţiile pe care le construiesc tinerii de azi seamănă foarte puţin cu cele pe care le-am construit noi. Sunt organizaţii de comunităţi, nu de indivizi. Read the rest of this entry →

Cel mai frumos spectacol pe care l-am văzut vreodată pe o scenă de concert. Leonard Cohen şi muzicienii săi. Artişti la superlativ, poezie cântată. Public extraordinar, dintr-o Românie foarte mică. După trei ore de concert aş fi dat orice să mai continue cu încă pe-atât. Cohen face timpul să stea în loc, spaţiul să vibreze iar oamenii să radieze. Nu prea am multe cuvinte. Încerc câteva: caracter, eleganţă, modestie, generozitate, bucurie, geniu. Şi mă retrag cu o adâncă plecăciune. Read the rest of this entry →