Cosmin Alexandru | There is always a way to be better.

În Dilema Veche din 23-29 decembrie mi-a apărut un interviu legat de Asociația Erudio și de Erisma, programul nostru de leadership creativ, la 5 ani de când am început. Am povestit cu Mircea Vasilescu despre ceva ce ne preocupă pe amândoi. Dilema Veche s-a aplecat în acest număr asupra complicatei teme a relației dintre intelectuali și lideri. De oricare sau între oricare părți v-ați afla, revista abundă și de această dată de perspective interesante. 
Puteți citi interviul aici.

Am avut un weekend special. Foarte special. Cu Erudio şi AIESEC. Ambele ocupă un loc aparte în ceea ce sunt. În AIESEC am învăţat să primesc şi să ofer, în Erudio am aflat că lucrul ăsta e posibil la orice vârstă şi la orice nivel.

Vineri am sărbătorit 5 ani de Erudio. În vara lui 2005 am plecat la drum o mână de oameni aşezaţi în jurul unei mese, vorbind şi visând cu ochii deschişi la o lume mai frumoasă. Acum avem peste 200 de absolvenţi care fac lumea mai frumoasă. De fiecare dată când ne adunăm, cum s-a întâmplat la balul de vineri seară, simt un fel de energie cum nu găsesc nicăieri altundeva. E ceva în oamenii ăştia care îmi dă încredere că mai binele nu e doar o posibilitate, ci o certitudine. Read the rest of this entry →

Am audiat recent conferinţa domnului Andrei Pleşu “La ce (mai) e bună cultura”?, organizată de Asociaţia Erudio. Pentru cei aproape 300 de participanţi, două ore au trecut ca două minute. Domnia sa a cucerit atât cu prelegerea propriu-zisă, cât şi cu răspunsurile la întrebările ce i-au urmat.

N-a fost o întâlnire uşoară pentru vorbitor. Publicul provenea, în marea lui majoritate, din business, o lume care se întâlneşte cu cea a culturii mai rar decât publicul obişnuit al domnului Pleşu. Şi totuşi, a fost o întâlnire de un enorm succes. Toţi cei cu care am vorbit după conferinţă erau absolut fascinaţi. Toţi ne-au cerut repetarea cât mai curând a unor astfel de evenimente. Asta m-a îndemnat să deschid un subiect care mă frământă de mai multă vreme.

Mi-e clar că o parte importantă din efectul pe care Andrei Pleşu îl are asupra publicului vine din vastul conţinut pe care l-a acumulat şi pe care îl foloseşte. Mi-e însă la fel de clar că o măsură importantă a succesului prelegerilor sale vine din maniera în care ştie să transmită acest conţinut.

Ăsta e un punct nodal pentru limitele în care cultura noastră se mărgineşte adesea. Efortul dobândirii conţinutului are nevoie să fie dublat de abilitatea transferului. Altminteri, atât cel care creează cultura, cât şi cei care ar dori să o primească nu vor reuşi să-şi împlinească aspiraţiile. În plus, spaţiul public rămâne liber pentru comunicatori buni, cu un conţinut mai puţin bun. Read the rest of this entry →