Am reuşit să stau 2 ore şi jumătate şi am plecat de acolo cu două sentimente. Unul de respect, pe de o parte pentru Emil Boc, care a ascultat cu o răbdare monumentală torente de vorbe goale ce curgeau pe lângă subiect, iar pe de altă parte pentru domnul Oprea, fostul rector al Universităţii Al. I. Cuza din Iaşi care a avut intervenţii clare şi la obiect. Al doilea sentiment a fost de dezamăgire faţă de prestaţia elitei universitare româneşti.

Mi se pare totuşi dramatic ca în vremurile de azi, cu câteva excepţii, ditamai conducătorii de facultăţi şi universităţi să nu poată formula concret, concis şi precis o opinie despre un subiect ce le fusese anunţat in extenso, cu destul timp înaintea întâlnirii.

Lăudabilă iniţiativa guvernului de a organiza o astfel de dezbatere publică, regretabilă prestaţia celor care au irosit aşa o şansă.

Auzindu-i, că de ascultat îmi era mai greu, m-am gândit că în acest moment cea mai utilă investiţie din spaţiul public românesc ar fi microfoane de conferinţe care se închid automat după 3 minute şi microfoane de talk-show-uri care să facă acelaşi lucru după 2 minute.

Asta ar igieniza considerabil limbajul, comunicarea, ideile şi, în ultimă instanţă, rezultatul – relaţiile între oameni. Şi vorbitorii şi ascultatorii ar ieşi mai câştigati dintr-o constrângere pe care nu şi-o pot însuşi voluntar.

Unul dintre universitari a reclamat inexistenţa, în propunerea legislativă, a unui centru de perfecţionare în tehnicile predării, în cadrul căruia cadrele didactice să poată deprinde atât tehnici noi cât şi tehnologii noi de predare. Mi s-a părut o idee foarte bună, sper să-i dea cineva importanţa cuvenită.

Până atunci, România se descalifică singură la orice dezbatere internaţională cu aşa luări de cuvânt. Pentru că acolo – am fost, am văzut şi mi-a plăcut – microfoanele chiar sunt tăiate la 3 minute. Şi dacă tu eşti atunci abia pe finalul introducerii, cu citate din Leibniz despre diferenţele dintre frunze (relatez un caz de azi din sală), şansele ca cineva să ia în considerare opinia ta sunt fix nule.

Avem mult de muncă, multe de schimbat iar primul pas ar fi să putem fi ascultabili. Apoi am putea deveni chiar convingători.