Cum se face că, deși atât el cât și compania lui au făcut averi uriașe de pe urma vânzărilor de produse Apple, a fost și e perceput în continuare ca un om care a dat mult mai mult decât a primit?

I-au fost alăturate cuvinte precum geniu, vizionar, creativitate, îndrăzneală și altele asemenea. Dar n-au mai fost până la el genii, și vizionari, și creativi îndrăzneți? N-au mai fost oameni care au creat companii uriașe din nimic? Ce îl face pe el atât de special, atât de unic?

Cred că răspunsul la această întrebare e miezul răspunsului la o alta, care frământă mediul corporatist de câțiva ani. Steve Jobs și reacția oamenilor la dispariția lui sunt răspunsul la cum va arăta modelul de business de succes al secolului 21.

Steve Jobs e atât de regretat pentru că și-a creat produsele și și-a condus compania cu o dedicare frenetică, fanatică aproape, pentru clienți și aspirațiile lor. Nu pentru nevoile și dorințele lor – asta fac toate firmele de 100 de ani -, ci pentru aspirațiile lor, unele neștiute încă. El nu a inventat produse, a inventat vise noi și apoi le-a oferit soluții de realizare. Lumea s-a schimbat nu pentru că acum comunicăm mai bine, ci pentru că visăm și trăim mai frumos, mai intuitiv, cu mai multă plăcere și bucurie.

Jobs a fost convins că poate ajuta oamenii să devină mai mult decât ceea ce ei înșiși credeau că pot deveni. Eu pentru asta îl regret cel mai mult. E posibil ca urmașii lui la conducerea Apple să creeze produse la fel de bune, poate chiar mai bune. Dar vor putea ei să mai imagineze vise noi pe care clienții și competitorii să vrea cu orice preț să le viseze cu ochii larg deschiși?

Sunt un admirator necondiționat al brandului Apple pentru că de fiecare dată când folosesc un “iP.” am sentimentul că Steve Jobs s-a gândit la “i”-ul din mine când l-a creat. La fel simt, probabil, câteva sute de milioane de oameni din toată lumea cărora generozitatea lui le va lipsi de acum încolo. Brandurile secolului 21 vor trebui să-și facă temele începând cu lecția asta. Chiar dacă domnul profesor lucrează acum la o versiune îmbunătățită a lui iParadise.

Apoi însă mi-am îngăduit luxul unei perioade lipsite de grijile expansiunii şi ale luptei pentru cote de piaţă. Am ales calea unei consultanţe individuale pe parcursul căreia m-am putut ocupa felurite proiecte şi experienţe interesante, pentru clienţii mei sau pentru propria mea curiozitate. Mi-am completat înţelegerea felului în care brandurile şi oamenii comunică şi relaţionează. M-am împărţit între Brandivia şi Asociaţia Erudio. Asta mi-a îmbogăţit perspectiva, însă mi-a grăbit şi nerăbdarea de a o fructifica la o scară mai mare.

Planetele s-au aliniat şi, spre sfârşitul anului trecut, m-am întâlnit cu Robert Braun, fondatorul companiei B&P Braun & Partners din Ungaria, cu care am încheiat un parteneriat, asociindu-ne în compania B&P Brandivia. Pe 1 februarie am lansat public acest parteneriat şi ne-am poziţionat în piaţa de comunicare din România. Puteţi găsi detalii pe site-ul B&P Brandivia sau, mai pe larg, in emisiunea Reţete anticriză, cu Dan Apostol, din 01.02.2010 de la The Money Channel:

A fost o zi cu multe bucurii şi multe emoţii. Am comunicat în media şi am evaluat reacţiile ei. Ce-a fost mai uşor a trecut . Acum începe munca: întâlniri, contracte, sediu, angajări, proiecte, împliniri, greşeli, învăţăminte, toată partitura businessului alert.

Sper să găsesc rapid şi echilibrul pe care mi-l doresc între noul business şi scris. Pentru că voi aţi devenit foarte importanţi pentru mine. Pentru mine, indiferent de business-urile mele. E o relaţie la care ţin mult şi pe care vreau să o păstrez.

În semn de mulţumesc, vă invit la o lectură savuroasă aici. De talentul şi charisma autorului textului, domnul Andrei Pleşu, vă veţi putea bucura şi pe 11 februarie, la Întâlnirile Erudio, unde va avea o expunere cu tema “La ce (mai) e bună cultura?”. Eu abia aştept să mai aflu nişte răspunsuri în plus.