În fiecare an, finala Super Bowl din SUA e aşteptată cu interes maxim de pasionaţii de publicitate din toată lumea. Cum o difuzare în pauzele publicitare a unui spot de 30 de secunde costă peste 2,5 milioane $, companiile plătitoare şi firmele de publicitate dau tot ce au mai bun. Mie cel mai mult mi-a plăcut reclama de mai jos. Am revăzut-o de multe ori, şi de fiecare dată râd cu aceeaşi poftă:
Şi Volkswagen cred că a făcut o treabă excelentă:
Puteţi viziona un top al reclamelor de la ultima ediţie Super Bowl aici.
De câtva timp am întâmpinat dificultăţi tehnice legate de trimiterea articolelor către cei care s-au abonat pe email la acest blog. Plug-in-ul care se ocupa de subiect s-a gripat când numărul abonaţilor a trecut de 100 şi a durat ceva până să-i aflăm rezolvarea. Le mulţumesc mult prietenilor care m-au ajutat, Dragoş, Cicu, Dorin şi vouă tuturor pentru răbdare şi înţelegere.
Sper la ziua în care România va avea un sistem de educaţie care să poată oferi şi împlinire profesională unor români muncitori şi talentaţi precum Raluca. Până atunci mă bucur de recunoaşterea şi recompensarea ei în Olanda.
HotNews relatează subiectul mai pe larg:
O româncă a câştigat premiul Christiaan Huygens 2009 pentru cea mai bună teză de doctorat din Olanda
Raluca Marin-Perianu este câştigătoarea premiului Christiaan Huygens 2009, decernat în fiecare an pentru cea mai bună teză de doctorat din Olanda în domeniul ştiinţific. Teza sa de doctorat, intitulată “Wireless Sensor Networks in Motion”, aduce o contribuţie semnificativă în dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi telecomunicaţiilor”.
Raluca Marin-Perianu va primi premiul în valoare de 10.000 € de la ministrul olandez al educaţiei, Ronald Plasterk, în cadrul unei ceremonii oficiale ce va avea loc pe 7 octombrie 2009 în Voorburg, Olanda.
Am terminat Jurnalul. N-am mai citit de mult o carte atât de sinceră şi de intimă. Mi-a creat emoţii puternice, uneori prea puternice. Mi-a dezvăluit profunzimile Oanei într-un fel în faţa căruia mă plec. Rar găsim în jurul nostru un loc în care să învăţăm cum se poate transforma suferinţa în bucurie, lipsa în prezenţă, mărginitul în infinit. Universul Oanei e un astfel de loc. E o carte care cred că va schimba ceva în viaţa celor care o citesc şi în viaţa celei care a scris-o. Cu toţii vom fi mai deschişi şi vom trăi mai frumos.
Citesc Jurnalul Oanei Pellea, pe malul lacului. Un bou cu un copil în braţe intră cu skijetul în ponton, încercând să impresioneze două piţipoance care sprijineau balustrada. Mă uit în carte, mă uit la bou. Mă uit în carte, mă uit la bou. Stau perplex, nu pot parcurge distanţa. Eu în care lume trăiesc? Read the rest of this entry →
