Relaţia mea cu puterea a început în forţă. Imediat după revoluţie am ajuns în fruntea mişcării studenţeşti din facultate unde am organizat greve, manifestaţii, am dat afară profesori, am restructurat programa de învăţământ, am negociat la guvern cu mai-marii vremii. M-am luat la trântă cu puterea pentru a schimba cât mai mult, cât mai repede şi cât mai profund. Aveam 20 de ani şi puterea de a schimba destine. Mă mânau entuziasmul şi convingerea fermă că reţeta binelui comun mi-e scrisă pe frunte şi orice reprezentant al vechiului sau noului regim care nu citea suficient de repede trebuia îndepărtat din peisaj. Griul nu făcea parte din portofoliul meu cromatic. Lumea era formată din buni şi răi, noi şi ei.
După câteva luni am înţeles că puterea are mai multe chipuri. Şi că cel mai perfid, şi adesea cel mai redutabil e cel care nici nu se vede. Toate schimbările pe care le reuşiserăm în cursul primului an de după revoluţie începuseră, spre sfârşitul lui, să fie înmuiate, „adaptate” sau chiar eliminate. Profesorii pe care îi dăduserăm afară erau discret dar consecvent reintegraţi într-un fel în care să nu li se dea uşor de urmă: alte facultăţi, alte posturi, alte cursuri. Maşinăria care deţinuse puterea se reorganiza şi se reinfiltra în sistem. Atunci am văzut prima dată oameni dispuşi la orice ca să rămână la putere.
Ocaziile în care în România se vorbește sunt multe. Prea multe. Ocaziile în care se face și treabă sunt mai rare. Prea rare. Tocmai de aceea merită vorbit despre ele. Există tineri care se încăpățânează să creadă că pot schimba destine. Se adună în organizații și pun pe picioare proiecte. De cele mai multe ori nu pentru ei, ci pentru cei din jurul lor. Ultima inițiativă care mi-a atras atenția este o tabără pentru tineri organizată în Delta Dunării, la Sulina, de către cei de la EduCamp.
Le vor fi alături Melania Medeleanu, Alex Găvan, Lavinia Gliga și alții asemenea lor, care îi vor inspira pe participanți să pună în practică proiectele pe care și le propun. Delta are nevoie de idei și proiecte îndrăznețe, sustenabile, iar tinerii au nevoie de provocări care să le testeze imaginația, voința și puterile.
Dacă vrei să faci ceva bun cu viața ta și a altora între 5 și 11 septembrie, te poți înscrie până pe 20 august aici.
Înainte să plec în vacanță, Cristi Lupșa de la Decât o Revistă mi-a făcut bucuria unei discuții despre un subiect drag amândurora – creativitatea. Interviul face parte din proiectul Lobul Creativ al Fundației Friends for Friends și DoR. Câtă creativitate a încăput între noi puteți vedea aici.
Deşi vremea e gri, vremurile mi se arată în culori mai calde. De curând am descoperit cel mai bun post de muzică de ascultat în România – RockFm. Vă spun şi frecvenţa, 100.6 pentru Bucureşti, pentru că n-o găsiţi nici pe site-ul lor, nici pe pagina de facebook. Fiecare melodie e o bucurie şi nu e întreruptă de niciun dj în pană de inspiraţie sau deficit de inteligenţă. Nu ştiu cine se ocupă de playlist-uri dar o face perfect pe gustul meu. Dac-ar face şi o televiziune de ştiri, aş strânge donaţii pentru o statuie.
Am mai descoperit în vacanţă o carte excelentă – Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, a lui C.S. Lewis şi un serial care mă ţine lipit de laptop în fiecare seară – Lie to Me, cu Tim Roth în rolul principal şi o echipă de actori excelenţi în jurul lui. Toţi, experţi în depistarea minciunilor prin descifrarea microexpresiilor faciale şi a semnalelor nonverbale ale trupului.
Apropo de minciuni, contrar tuturor aşteptărilor, am prins veşti bune şi dinspre guvernanţi. În plus faţă de adoptarea noii legi a educatiei, am citit zilele trecute despre două… nu ştiu cum să le zic. Nu sunt iniţiative, ci acceptări din partea guvernului Boc a două inţiative lăudabile. Una e a Băncii Mondiale, pentru formarea unui “cap limpede” al guvernului, după model englezesc, care să se ocupe de priorităţile şi strategia pe termen mediu şi lung a României. Detalii aici.
Cealaltă aparţine Amcham şi Consiliului Investitorilor Străini, pentru înfiinţarea Consiliului Consultativ Fiscal cu rol în rescrierea Codului Fiscal. Detalii aici. Să fie asta mintea de pe urmă a guvernului sau un nou exerciţiu de imagine început bine şi terminat prost? N-am reuşit să-mi dau seama după feţele lor.
Nu în ultimul rând, am depăşit 1.000 de prieteni pe facebook. Nu ştiu exact ce să fac cu ei, dar sentimentul e plăcut .
Aseară am trăit o experienţă foarte frumoasă. Am fost invitat să vorbesc în cadrul unui eveniment GOmentorship. Frumuseţea experienţei a fost dată de calitatea deosebit de bună a publicului şi atmosfera creată într-un loc cu totul special de care, până aseară, habar n-am avut: sala de lectură a Facultăţii de Litere din Bucureşti.
Cum îi spuneam şi doamnei profesor universitar Zoe Petre, care a fost primul dintre vorbitori, sala m-a impresionat în aşa măsură încât mi se părea că are valenţe de obiectiv turistic, că e demnă de vizitat pur si simplu.
Când am mai găsit-o şi plină de peste 150 de tineri interesaţi de mentorat, asta mi-a ridicat nivelul emoţiilor până la cota de avarie. Am avut însă norocul să vorbesc ultimul, aşa că m-am putut obişnui cât de cât şi cu emoţiile mele şi cu aşteptările lor.
M-a ajutat mult şi cel de-al 700-lea prieten al meu de pe Facebook, care mi-a acceptat prietenia chiar ieri dimineaţă. Îl ştiu doar după pseudonim, Ivcelnaiv, şi i-am cerut permisiunea de a-i citi două dintre zecile de poezii de o frumuseţe rarisimă de care m-am bucurat pe site-ul său. Read the rest of this entry →
Sistemul de educaţie şi formare din România suferă de o lipsă majoră din perspectiva relevanţei sale. Nicăieri pe parcursul lui nu oferă instrumente de orientare, de testare şi de validare a aptitudinilor, preferinţelor şi competenţelor personale. Multe cariere se aleg şi se construiesc la întâmplare tocmai din acest motiv. Oamenii ajung să practice profesii despre care nu ştiu în prealabil mare lucru şi despre care nu ştiu cum li se potrivesc de fapt. Când ajung să constate incompatibilităţi, unii persistă înspre o acomodare forţată, alţii aleg un alt drum, un alt domeniu, dar tot fără o investigare profesionistă a posibilităţii de reuşită.
În felul ăsta, succesul profesional ţine mai degrabă de loterie decât de metodă. E preferabil să înlocuim hazardul cu măsurarea, să introducem un pic de precizie, o şansă pentru o alegere educată într-o privinţă care are mare nevoie de aşa ceva. Read the rest of this entry →
Ultimul număr al revistei Cariere a găzduit câteva interviuri despre un “Cod de Leadership” publicat recent de Dave Ulrich, Norm Smallwood şi Kate Sweetman. Ei au inventariat sute de studii, teorii, instrumente şi interviuri pe teme de leadership şi au esenţializat totul în “Leadership Code. Five rules to lead by.”
Aceste reguli sunt, potrivit revistei Cariere: Read the rest of this entry →
În unele zile e foarte frumos în România. Vineri, 16 octombrie, a fost o astfel de zi. Am participat la TEDxBucharest şi am doar cuvinte de laudă pentru grupul de tineri, majoritatea foşti membri AIESEC, care au reuşit un eveniment de nota 10 de la un capăt la altul. Puteţi citi despre ei aici.
Cătălin Ştefănescu a moderat excelent evenimentul, aşa cum era de aşteptat. Toţi am avut de câştigat din experienţele unor oameni deosebiţi. Toate prezentările merită povestite însă am să mă rezum aici doar la două, care m-au impresionat în mod special. Read the rest of this entry →
.
