Sistemul de educaţie şi formare din România suferă de o lipsă majoră din perspectiva relevanţei sale. Nicăieri pe parcursul lui nu oferă instrumente de orientare, de testare şi de validare a aptitudinilor, preferinţelor şi competenţelor personale. Multe cariere se aleg şi se construiesc la întâmplare tocmai din acest motiv. Oamenii ajung să practice profesii despre care nu ştiu în prealabil mare lucru şi despre care nu ştiu cum li se potrivesc de fapt. Când ajung să constate incompatibilităţi, unii persistă înspre o acomodare forţată, alţii aleg un alt drum, un alt domeniu, dar tot fără o investigare profesionistă a posibilităţii de reuşită.
În felul ăsta, succesul profesional ţine mai degrabă de loterie decât de metodă. E preferabil să înlocuim hazardul cu măsurarea, să introducem un pic de precizie, o şansă pentru o alegere educată într-o privinţă care are mare nevoie de aşa ceva. Read the rest of this entry →
Ultimul număr al revistei Cariere a găzduit câteva interviuri despre un “Cod de Leadership” publicat recent de Dave Ulrich, Norm Smallwood şi Kate Sweetman. Ei au inventariat sute de studii, teorii, instrumente şi interviuri pe teme de leadership şi au esenţializat totul în “Leadership Code. Five rules to lead by.”
Aceste reguli sunt, potrivit revistei Cariere: Read the rest of this entry →
În unele zile e foarte frumos în România. Vineri, 16 octombrie, a fost o astfel de zi. Am participat la TEDxBucharest şi am doar cuvinte de laudă pentru grupul de tineri, majoritatea foşti membri AIESEC, care au reuşit un eveniment de nota 10 de la un capăt la altul. Puteţi citi despre ei aici.
Cătălin Ştefănescu a moderat excelent evenimentul, aşa cum era de aşteptat. Toţi am avut de câştigat din experienţele unor oameni deosebiţi. Toate prezentările merită povestite însă am să mă rezum aici doar la două, care m-au impresionat în mod special. Read the rest of this entry →
Sunt la 2 Mai şi mai fur ultimele câteva zile de vacanţă, aici şi în Vamă. Şi am iar noroc de o carte excelentă. Cu precedentele două, din periplul francez, n-am fost inspirat. “Sirenele de pe Titan”, a lui Kurt Vonnegut, mi-a plăcut mai puţin decât oricare dintre cărţile lui pe care am apucat să le citesc. A doua, Fima, a lui Amos Oz, m-a pierdut treptat până când am renunţat la ea pe la jumătate.
Acum m-am întors la revelaţia acestei vacanţe, Irvin D. Yalom şi mă bucur, la recomandarea Gabrielei, colega mea de la Erudio, de “Plânsul lui Nietzsche”. Plânsul e mai rafinat decât minciunile, şi cu o încărcătură psihanalitică mai interesantă, căci acţiunea e plasată la Viena, în 1882, la începuturile carierei lui Freud. El este dealtfel unul dintre personajele romanului ce îi are ca actori principali pe încă necunoscutul, pe atunci, filozof Nietzsche şi pe doctorul Joseph Breuer, mentorul lui Freud. Read the rest of this entry →
Nici că puteam nimeri o lectură mai adevărată pe şezlong decât “Minciuni pe canapea”, a lui Irvin D. Yalom. Mi-a făcut foarte bine. E un roman foarte bine scris, cu o tensiune şi mai multe intrigi care m-au prins. Are inteligenţă, umor şi ritm. Read the rest of this entry →
Mă întreb de ceva vreme cum să insuflu mai multă curiozitate copiilor mei. Mă refer mai mult la curiozitatea practică. Mi-e un pic peste mână să despic conceptul dar n-am încotro. Eu mi-am construit lumea din jurul meu, limitele ei şi limitele mele în ea, experimentând practic tot ce am vrut să aflu, să cunosc – oameni, sporturi, locuri, lucruri etc.
Pentru mine, viaţa merită trăită în primul rând din curiozitate. Read the rest of this entry →
În preambulul conferinţei Optimism 2009 am acordat un interviu Sandrei Scarlat de la ziarului Adevărul. Acolo a apărut parţial, într-o formă colectivă, împreună cu perspectivele celorlaţi vorbitori, sub titlul “Lecţia de optimism, o soluţie anticriză”. Îl redau în continuare în forma completă. Read the rest of this entry →
Reacţiile la primul meu articol din 22 m-au luat prin surprindere şi m-au bucurat. De la comentariile de pe blogul meu, la cele 225 de comentarii pe care le-a stârnit articolul pe blogul lui Cristi Pătrăşconiu de la Cotidianul până la intervenţiile ascultătorilor din emisiunea din 25 iunie a lui Robert Turcescu la Realitatea FM – care a avut ca subiect tema articolului – şi trecând prin reacţiile pe care le-am primit personal, toate mi-au dat de înţeles că subiectul e sensibil. Read the rest of this entry →
Pare că nu averea, nici cariera, nici poziţia socială. La această dificilă întrebare a încercat să dea răspuns un studiu de aproape 70 de ani, pe 268 de bărbaţi care erau studenţi la Universitatea Harvard în 1942, ‘43 şi ’44, şi ale cărui rezultate au fost publicate în luna iunie în The Atlantic Magazine din SUA. Grant Study reprezintă una dintre cele mai longevive, documentate şi coerente cercetări longitudinale din lume. Materialul care descrie monumentalul efort merită citit în engleză aici.
Mai jos, o secvenţă cu psihiatrul George Vaillant, cel care a coordonat Grant Study în ultimii 40 de ani.
Câteva lucruri mi-au atras în mod deosebit atenţia.
Primul vine din felul în care unii dintre participanţii la studiu au răspuns la întrebări, scrise sau verbale, de-a lungul anilor. Read the rest of this entry →
