Aseară am vorbit pentru prima oară la o lansare de carte. Versez, a lui Iv Cel Naiv, la Cărturești. Am vorbit destul de puțin pentru că era un fum pe care nici cu cuțitul nu mai puteai să-l tai, și care mi-a tăiat oxigenul, inspirația și putința de a sta până la sfârșitul ivenimentului.
Experiența a fost, totuși, o mare bucurie, așa cum e fiecare întâlnire virtuală a mea cu Iv sau cu versurile lui. Deși ne cunoaștem doar virtual, mie mi se pare că-l știu de când lumea. Asta, probabil, pentru că lumea versurilor lui e lumea bucuriilor mele nespuse, căci n-am știut niciodată să le spun așa. Citez din Versez:
sms 29
of! m-am săturat de frig/ ca gaura de covrig/
şi de soarele cu dinţi/ ca icoanele de sfinţi//
Nu e doar despre rime, care la Iv sunt oricum spectaculoase, e despre un fel de a se apropia de gânduri, imagini și cuvinte care nu vor să stea locului în locurile în care toți oamenii le pun de când s-au întâlnit cu ele. Când Iv se întâlnește cu ele, pe cuvinte le apucă un chef nebun de joacă și de șotii. Își descoperă prietenii cu niște cuvinte pe care până atunci nu le văzuseră niciodată sau încep să adune semnificații despre care nu știau să existe. Jucându-se, cuvintele cresc în curtea lui Iv până când se agață de oamenii mari care suntem și se hârjonesc cu tabieturile, încrâncenările, ifosele și prețiozitățile noastre ca să ni le arate cât de caraghioase sunt, de fapt. Să ne aducă aminte de naivitățile pe care candoarea și curiozitatea copilăriei le făceau posibile. Cred că plăcerea și surpriza cea mai mare când îl citesc pe Iv de aici vin: aflu că trăirile astea devin din nou probabile, că sunt foarte aproape, la doar un vers distanță. Așadar, concluzionez:
Nu m-am săturat de Iv/ ca nota de portativ
și nici de versezul lui/ ca glezna de tocul cui
Versurile lui Iv sunt între cele mai frumoase pe care le-am citit în ultimii 20 de ani. Sper că are un spate puternic, în care să care mult timp de acum încolo nenumărate dramuri de naivitate, seninătate și generozitate. Read the rest of this entry →
Aseară am fost la concertul Taxi prin care Dan şi trupa au celebrat 12 ani de existenţă şi lansarea celui mai recent album, “Cele 2 cuvinte”. Geniali, ca de obicei:
Pentru cine vrea şi poate să se desprindă un pic din proza urgenţelor cotidiene, recomand cu căldură o audiţie care poate face din orice zi ploioasă o duminică însorită: “O noapte plouă-n cinstea mea, o noapte plouă-n cinstea ei”. Poezii de Ion Minulescu, în lectura lui Andrei Pleşu. Mai jos, un pasaj.
În ultimele săptămâni am retrăit experienţa lecturii din adolescenţă, a lecturii pentru plăcerea cuvântului scris. Ieri am terminat de citit Alexis Zorba, a lui Nikos Kazantzakis. Ediţia din 1969, în traducerea lui Marcel Aderca.
Mi-am dat seama abia după câteva pagini bune ce m-a cucerit într-atât. Nu era doar povestea, altminteri captivantă, cât mai ales limbajul, limba română în care era tradusă cartea. A fost primul text pe care l-am citit în ultima vreme în care am regăsit limba română care m-a îndrăgostit de disciplina Limba şi literatura română în liceu. O limbă curată, ne-englezită, ne-internetizată, ne-clişeizată.
O lectură senzaţională, nu în sensul cretin, tabloido-otvist actual, ci în sensul senzaţiilor de bucurie pe care mi le-a dăruit. Să citeşti de dragul cuvintelor a ajuns la fel de greu cu a asculta de dragul lor. Read the rest of this entry →
Am audiat recent conferinţa domnului Andrei Pleşu “La ce (mai) e bună cultura”?, organizată de Asociaţia Erudio. Pentru cei aproape 300 de participanţi, două ore au trecut ca două minute. Domnia sa a cucerit atât cu prelegerea propriu-zisă, cât şi cu răspunsurile la întrebările ce i-au urmat.
N-a fost o întâlnire uşoară pentru vorbitor. Publicul provenea, în marea lui majoritate, din business, o lume care se întâlneşte cu cea a culturii mai rar decât publicul obişnuit al domnului Pleşu. Şi totuşi, a fost o întâlnire de un enorm succes. Toţi cei cu care am vorbit după conferinţă erau absolut fascinaţi. Toţi ne-au cerut repetarea cât mai curând a unor astfel de evenimente. Asta m-a îndemnat să deschid un subiect care mă frământă de mai multă vreme.
Mi-e clar că o parte importantă din efectul pe care Andrei Pleşu îl are asupra publicului vine din vastul conţinut pe care l-a acumulat şi pe care îl foloseşte. Mi-e însă la fel de clar că o măsură importantă a succesului prelegerilor sale vine din maniera în care ştie să transmită acest conţinut.
Ăsta e un punct nodal pentru limitele în care cultura noastră se mărgineşte adesea. Efortul dobândirii conţinutului are nevoie să fie dublat de abilitatea transferului. Altminteri, atât cel care creează cultura, cât şi cei care ar dori să o primească nu vor reuşi să-şi împlinească aspiraţiile. În plus, spaţiul public rămâne liber pentru comunicatori buni, cu un conţinut mai puţin bun. Read the rest of this entry →
Pentru mine, ziua de luni a fost una foarte importantă. A însemnat întoarcerea în postura de antreprenor de dezvoltare. Am mai urmat calea asta între 1992 şi 2005 creând şi aducând pe prima poziţie în piaţa de cercetare de marketing compania GfK România.
Apoi însă mi-am îngăduit luxul unei perioade lipsite de grijile expansiunii şi ale luptei pentru cote de piaţă. Am ales calea unei consultanţe individuale pe parcursul căreia m-am putut ocupa felurite proiecte şi experienţe interesante, pentru clienţii mei sau pentru propria mea curiozitate. Mi-am completat înţelegerea felului în care brandurile şi oamenii comunică şi relaţionează. M-am împărţit între Brandivia şi Asociaţia Erudio. Asta mi-a îmbogăţit perspectiva, însă mi-a grăbit şi nerăbdarea de a o fructifica la o scară mai mare. Read the rest of this entry →
Într-o lume nebună, câteva ore de bucurie liniştită a spiritului sunt foarte binevenite. Le-am trăit aseară, la deschiderea Festivalului Internaţional de Muzică de Cameră SoNoRo. Sala Unirii de la Palatul Cotroceni a fost arhiplină, din bune motive. Concertul a fost excelent, ambianţa la fel. Jos pălăria pentru organizatorii şi pentru sponsorii care au reuşit o a patra ediţie, desfăşurată însă în plină criză.
