Azi e ultima zi a campaniei de comunicare pe care am desfăşurat-o pentru HHC România. Prima campanie din istoria de 12 ani a organizaţiei în România. Îi mulţumesc lui Ştefan Dărăbuş, directorul fundaţiei, pentru felul în care ne-a inspirat pe toţi să colaborăm la acest proiect.
A apărut azi topul de care vorbeam în articolul anterior. Topul celor mai admirate branduri personale de antreprenori români. Rezultatele, dată fiind natura de nişă educată a eşantionului, sunt relevante pentru impactul puternic pe care mass-media tabloidă îl are asupra tuturor segmentelor sociale. Ne place sau nu, modelele societăţii se vor forma din ce în ce mai mult din şi prin presa/emisiunile/site-urile tabloide.
Pentru cei care vor ceva mai mult de la spaţiul public, asta va fi o provocare redutabilă. Pentru cei care vor să îşi vadă numai de afacerile lor, va fi doar un inconvenient secundar.
Luni dimineaţă voi vorbi în cadrul Zilelor Biz despre cel mai recent top realizat de Revista Biz împreună cu Unlock Research, “TOP 30 Branduri personale ale antreprenorilor români”. Clasamentul e un rezultat al scorurilor obţinute pe trei direcţii principale: notorietate, performanţă şi atractivitate.
Topul are la bază o cercetare calitativă şi cantitativă pe un eşantion de 200 de persoane, reprezentativ la nivelul populaţiei Bucureştiului pentru segmentul cu vârsta cuprinsă între 25-40 ani, venituri mari, educaţie superioară, “gulere albe”, care lucrează în companii mulţinationale sau în firme active în mediul de business.
Conceptul de brand personal e, încă, unul foarte nebulos în spaţiul public românesc, inclusiv în cel de business. Sper ca acest top şi metodologia lui să mai arunce puţină lumină. Până atunci însă, cum afară e destul de mult soare, vă propun două scurte exerciţii: unul de reprezentativitate şi unul de predicţie:
Prima întrebare către voi e care sunt brandurile personale de antreprenori români pe care le apreciaţi cel mai mult (Q1 – Top 5)?
A doua întrebare e care credeţi că au fost brandurile personale de antreprenori români pe care eşantionul descris mai sus le-a apreciat cel mai mult (Q2 – Top 5)?
Vă mulţumesc anticipat tuturor pentru răspunsuri. Read the rest of this entry →
Brandul de ţară a debutat ieri prin componenta cea mai notabilă a brandului nostru naţional – scandalul. Pot doar să sper că scandalul îşi va epuiza rapid energia iar noi ne vom îndrepta energiile spre construcţia propriu-zisă a brandului.
Pentru că brandul României nu stă într-o frunză mai asemănătoare sau mai diferită de altele, ci într-un efort de câţiva ani buni de a pune în valoare ceea ce propune poziţionarea actuală a brandului: natura montană a ţării.
Am văzut şi auzit multe reacţii de dezamăgire dar n-ar trebui să uităm un lucru: orice brand este despre materialul clientului. Or, România nu are în acest moment nimic excepţional de oferit. Ar putea transforma elementul natural montan şi perimontan într-o experienţă dezirabilă pentru turiştii străini, însă numai după câţiva ani de muncă asiduă şi câteva miliarde de euro investite cu cap în acest scop.
Vestea bună, cea mai bună veste, după părerea mea, e că avem, în sfârşit, o direcţie. Ea nu e, din fericire, nici litoralul, nici delta, nici Dracula. “Explore the Carpathian garden” e ceva pe care se poate construi sustenabil şi de care pot beneficia foarte multe regiuni ale ţării. Nu însă fără unele sacrificii. Read the rest of this entry →
Principala dificultate pe care o întâmpină o entitate (firmă, persoană, comunitate etc.), atunci când începe un proces de branding, este, de cele mai multe ori, nu ceea ce trebuie să facă, dar mai ales ce trebuie să nu facă.
Suntem educaţi de mici într-un fel în care se aşteaptă de la noi să fim buni la toate şi să fim apreciaţi de toată lumea. Trebuie să iei note bune la toate materiile, în timp ce excelezi la pian, la balet, la karate şi la înot. Bineînţeles, concomitent cu un premiu la olimpiada de matematică.
În materie de brand turistic, precedenta poziţionare a României venea şi de aici. „Land of choice“ însemna că noi putem fi pentru oricine orice. Şi nimic în acelaşi timp, pentru că orice alegere liberă implică şi alegerea nulă. Iar pentru că am vrut tot timpul să fim de toate, am sfârşit prin a nu fi nimic. Nu ştim să spunem altora clar de ce să vină în România. Unii scot din pălărie delta şi litoralul, alţii pe Dracula, alţii Casa Poporului, mănăstirile sau sarmalele şi mititeii. Dacă interlocutorul pare mai eco, ne vin în minte peisajele; dacă omul e mai citadin, atracţiile de prin cluburi şi discoteci. Acum avem, în sfârşit, o şansă să ne hotărâm ce construim, ce promovăm şi ce lăsăm deoparte. Read the rest of this entry →
Bine, din câte am văzut azi. Cum o să fie primit? Prost, din câte am văzut azi. Şi asta nu din cauza brandului, făcut profesionist de către THR, firma spaniolă care a câştigat licitaţia, ci mai degrabă din cauza felului în care a început comunicarea lui.
Pre-lansarea de azi a fost moderată de Radu Moraru. La ea a fost invitată Elena Udrea, ministrul turismului. A ţinut un scurt discurs cuminte, cu generalităţi corecte politic. Nimic despre substanţa brandului turistic al României, cum era şi firesc. Nu era treaba ei. Sala înţesată de camere de luat vederi şi de microfoane.
Apoi am vorbit eu, la invitaţia IAA România, despre necesitatea unui astfel de brand şi bune practici din alte părţi. Apoi s-a luat pauză. După pauză, a început prezentarea propriu-zisă, a preşedintelui THR, în engleză. Doar că după pauză, odată cu plecarea Elenei Udrea, în sală mai rămăseseră o singură cameră de luat vederi şi doar 2-3 microfoane.
Adică exact la partea pentru care s-a creat evenimentul, nu mai era picior de media care să-l înţeleagă şi să-l promoveze corect. Read the rest of this entry →
Un film de propagandă realizat de statul român, aparent pentru Marea Britanie, în… 1964.
Cum îmi spunea prietenul care mi l-a trimis, nu e nici fals, dar parcă nici nu era aşa cum pare în film, din câte îşi aduce aminte el din perioada copilăriei. Cu alte cuvinte, un film de propagandă făcut bine.
Partea bună e că avem o ţară într-adevăr frumoasă. Partea proastă e că nu ştim ce să facem cu ea. Şi până nu ne dumirim, va fi foarte greu de promovat, oricât de bune ar fi şi astăzi mijloacele.
Azi dimineaţă am văzut la televizor o reclamă la Ursus cu Mutu executând diverse scheme pe gazon şi care se termina cu sloganul “O nouă atitudine pentru Echipa Naţională!” Helăăăuu!?
Ieri seară am fost invitatul lui Radu Paraschivescu la emisiunea “După vorbă, după sport” de la Radio France International pentru o discuţie despre brandurile sportive. Îl ştiam şi îl apreciam enorm pe Radu din întâlniri, din articole şi din cărţi. Aseară l-am cunoscut, însă, şi ca un model de interlocuror şi de gazdă.
O rasă pe cale de dispariţie în mass-media de la noi. Documentat, inspirat, cu un plan al discuţiei care însă nu m-a strâns nici o secundă, menţinând parcursul la un nivel înalt şi divers. Am purtat un dialog degajat, dar constant la obiect.
Plecând de acolo, n-am putut să nu mă întreb ce şi cât public mai poate avea azi răbdarea şi plăcerea de a asculta o discuţie de felul ăsta. Fără agitaţii isterice, fără acuze, fără ridicări de ton, fără săgeţi otrăvite, adică o discuţie despre lămurirea subiectului ei, nu despre răfuielile personale ale celor care participă la ea.
Şi mi-am pus apoi întrebarea: oare de ce Radu nu are loc cu harul, talentul şi decenţa lui la un post de radio mai generalist, cu audienţă mai largă? Unde ar putea fi ascultat şi îmbrăţişat ca model de mai multă lume. Unde ar putea convinge mai mulţi oameni să vorbească mai frumos, mai cumpănit, mai “primenit”, cum spunea el în emisiune. Read the rest of this entry →
De curând am dat un inteviu pe care gazdele, portalul PR-Romania, l-au publicat sub titlul “Despre îndrăzneală, curaj şi imaginar în construcţia de brand”. Cei interesaţi îl pot citi aici. Read the rest of this entry →
