Vorbirea în Public
Vorbirea în public e o temă nerezolvată în România. Avem de la noi şi de la ceilalţi pretenţia unei bune prestaţii, deşi nici unii nu deprindem nicăieri în sistemul formal de educaţie abilităţile şi exerciţiul de care avem nevoie. De la începutul grădiniţei până la terminarea facultăţii, aşa ceva nu se predă.
În sistemul anglo-saxon de învăţământ vorbirea în public se exersează, cu metodă, de la nivelul pre-şcolar până în mediul universitar, indiferent de disciplină. Această consecvenţă produce două rezultate majore: formează atât vorbitori buni (concişi, la obiect, cu umor, cu preocupare pentru audienţă), cât şi publicuri bune (atente, selective, încurajatoare, participative). E nevoie de ambele pentru o experienţă plăcută a unei expuneri publice.
Publicurile din România, chiar dacă nu au un simţ instruit al ascultării, sunt predispuse la o bună receptare a unui vorbitor instruit, poate şi din cauză că nu e o întâlnire foarte frecventă, cum ziceam mai sus, din motive obiective. Aşadar, premise pentru acte de vorbire în public de bună calitate pot exista, ele trebuie doar tratate cu atenţia cuvenită.
În cursurile de Vorbire în Public pe care le ţin, îmi structurez exerciţiile şi informaţia pe patru capitole mari.
Pregătirea unui discurs
Timpul şi energia dedicate pregătirii sunt direct proporţionale cu miza discursului. Ele depind, de asemenea, şi de forma livrării (citit, lectură intermitentă, carduri cu idei sau vorbire liberă). Mark Twain spunea că are nevoie “de două săptămâni pentru un bun discurs improvizat”. În vremurile noastre timpul are alte constrângeri, aşadar e necesar să ne putem încadra în intervale mult mai scurte pentru pregătire. Indiferent însa de timpul alocat, există nişte paşi care pot uşura semnificativ inerentele dificultăţi ale unei expuneri publice.
Relaţia cu auditoriul
Un auditoriu va fi atent la un vorbitor dacă primeşte semnale clare că vorbitorul e atent la el. Una dintre capcanele frecvente ale vorbirii în public de la noi este aceea a vorbitorului atât de preocupat sau stresat de propria prestaţie sau de subiectul expunerii, încât publicul, cu nevoile, interesele şi reacţiile lui, e scăpat complet din vedere.
Livrarea
Aceasta e partea cea mai vitregită de educaţie. De obicei, ne concentrăm foarte mult pe ce vom spune, pe cantitatea şi structura informaţiilor, dar foarte puţin sau deloc pe cum vom spune. Emoţia, vocea, intonaţia, respiraţia, privirea, gesturile, toate sunt elemente care ajută sau împiedică transmiterea unui mesaj către auditoriu, independent de conţinutul mesajului.
Conţinutul
Acest capitol tratează subiectul foarte important al introducerilor şi încheierilor discursurilor, cu exemple concrete, posibile obiective şi abordări ale unui discurs, câteva proprietăţi ale stilului (claritate, concizie etc.) precum şi planuri ale unor tipuri mai frecvente de discursuri (de raliere şi de leadership).
Pentru clienţii companii, modulul durează 2 zile, pentru o grupă de 8 – 10 participanţi. În cazul clienţilor individuali, modelul de lucru include întâlniri de o oră sau două pe săptămână, în serii de câte 10 ore.
