Cosmin Alexandru | There is always a way to be better.

E un termen care ar trebui introdus în manualele politice internaţionale. Înseamnă că vrei să repari un guvern făcându-l mai prost ca înainte. Ceea ce era din capul locului un obiectiv foarte dificil. Studiul de caz pe România anului de graţie 2010 este „groundbreaking“. „Romanierea“ a fost atât de surprinzător executată, încât am putea jura că, de fapt, scopul ei a fost să-i regretăm pe Videanu, Berceanu & Co. A fost suprema dovadă a influenţei lor în partidul de guvernământ.

Pesemne că puterea nu doar corupe, ci şi tâmpeşte. În partea asta de lume. N-am altă explicaţie pentru degradarea calităţii deciziilor pe care guvernele României le iau, pe parcursul fiecărui mandat, de 20 de ani încoace. Încep cu lucruri bune sau măcar rezonabile şi sfârşesc cu enormităţi şi stupizenii înmărmuritoare.

Aşa cum îmi aduc eu aminte de începuturile guvernării PDL, ele erau, într-o oarecare măsură, de bun augur. Deschişi la dialog, întâlniri cu Guvernul Privat, declaraţii şi intenţii promiţătoare. Apoi, practica i-a şi ne-a omorât, ca de obicei. Finalul de săptămâna trecută e apoteotic.

Câtă minte trebuie să n-ai ca să pui miniştri nişte nume pe care toată lumea trebuie să le caute pe Google ca să afle cine sunt? Cam care e părerea ta despre tine, ca partid, dacă ăştia sunt tot ce poţi tu să propui mai bun pentru scoaterea României dintr-un blocaj economic şi financiar fără precedent? Trebuie să ajungi complet rupt de realitate ca, atunci când toată lumea simţea nevoia unui mai mare aport de competenţă, tu să aduci, în loc de mai mulţi tehnocraţi de prima mână, mai mulţi politruci de mâna a şaptea.

„Romanierea“ de toamnă e ultimul pas făcut de PDL pentru revenirea PSD la putere. Acum, cel mai inteligent lucru pe care PSD ar putea să-l facă, pentru a ajunge din nou cel mai mare partid în România, e să nu facă nimic. PDL pare foarte bine pregătit să facă totul ca să se îngroape singur. Asta ar trebui să ne intereseze minimal, dacă nu ne-ar îngropa şi pe noi odată cu el.

Placa pe care Boc o pune des e că PDL îşi sacrifică voturile şi viitorul politic pentru binele naţiunii. Ar fi extraordinar, dacă ar fi. Dar nu e. PDL îşi sacrifică viitorul politic doar din prostie. Nimeni nu va câştiga nimic din asta. Să dai oameni afară din sistem nu e o mişcare durabilă. Când o să vină la putere, PSD o să-i angajeze la loc. Doar pe ai lor. Va putea să o facă din economiile pe care le-a făcut Guvernul Boc.

Are sens să dai oameni afară doar dacă, simultan, restructurezi sistemul într-un fel în care el să funcţioneze mai bine cu oameni mai puţini. Aşa face orice organizaţie privată care vrea să îşi desfăşoare activitatea în mod sustenabil. Cum însă pentru structurile statului noţiunea de „sustenabil“ are cu totul alte înţelesuri, şi restructurarea sistemului e făcută anapoda. Ultimul exemplu, cel al restructurării taxelor aferente activităţilor independente, e simptomatic.

Problema cea mai mare a României în acest moment este lipsa de soluţii viabile. Guvernul nu le are, opoziţia nu le are. Mediul de afaceri, care are şi a propus o sumă de soluţii bune, aplicate şi în alte ţări, e privit chiorâş şi de către putere, şi de către opoziţie. Din păcate pentru noi, mediul politic românesc nu înţelege funcţionarea economiei libere, cea care nu depinde de stat, şi atunci nu ştie cum să o ajute să se dezvolte. Pare chiar că nici nu vrea.

În toate ţările în care economiile au repornit după criză, asta s-a întâmplat, pentru că factorii de decizie politică au înţeles mecanismele relansării economice şi au ascultat argumentele oamenilor de afaceri. La noi, dezvoltarea mediului de afaceri independent e o limbă străină pentru politicieni, iar asta ne va ţine pe toţi la coada clasamentului performanţelor economice şi la mâna unui aparat de stat anacronic, decrepit, incompetent şi corupt.

„Romanierea“ va continua, foarte probabil, cu ediţia de primăvară. Ea va urma, previzibil, celei mai grele ierni de până acum din perspectiva nivelului de trai al unei pături largi de populaţie. Acum ne vine să credem că mai rău decât cu noii remaniaţi nu se poate.

Sunt convins că PDL poate. Sigur mai are el în rezerva de cadre vreun primar de Văscăuţi, un consilier local de Dolhasca, un expert de la Vinţu de Jos, care duduie de competenţă în chestiuni legate de fonduri europene, macroeconomie sau e-government. Nu ştim noi acum cum îi cheamă, dar vom afla în câteva luni. Atunci o să-i regretăm din nou şi pe Udrea, şi pe Blaga, şi pe alţii care acum ne fac să ne regretăm, ca de fiecare dată, voturile, oricui le-am da.
(Articol apărut în numărul din 7 septembrie al Revistei 22)