Exerciţiu de civilizaţie
Aproape la fiecare ieşire în străinatate, aflu de la români stabiliţi în locurile în care ajung câte un exemplu de bună practică în relaţia statului respectiv cu cetăţeanul. Lucruri şi proceduri simple, şi rapide, la mintea cocoşului, îţi vine să zici, când le auzi.
Am ajuns la concluzia că sistemul public românesc (administraţie, sănătate, educaţie etc.) nu e subfinanţat, ci masiv suprafinanţat. El consumă enorm fără să producă aproape nimic din ce i-ar trebui clientului său, cetăţeanul. Ba mai mult, foarte frecvent, el produce şi costuri în plus pentru cetăţeni, aproape la orice interacţiune. Ai zice că e gândit special aşa, la mintea cocoşului hoţ.
În numele şi în spiritul dorinţei de a ieşi cât mai repede din criză, Guvernul României ar putea face un exerciţiu simplu şi inteligent de participare cetăţenească. Sunt convins că foarte mulţi români ar fi foarte bucuroşi să ajute gratuit. Ar fi, la urma urmei, mai ales în interesul lor.
Aşadar, guvernul ar putea deschide un website, pe domenii în care români, care au călătorit în străinătate sau care locuiesc acolo, să descrie clar şi concis procedurile prin care le-au fost îndeplinite mulţumitor necesităţile administrative, de sănătate, juridice etc., în diferite ţări ale lumii. Exemple concrete, la obiect, care să se constituie într-o bază de date de bune practici, eficiente logistic şi financiar, din care diverse ministere sau autorităţi centrale şi locale s-ar putea inspira pentru a crea un sistem public corect finanţat. Adică nici prea mult, nici prea puţin.
Cum se aplică pentru un paşaport în Spania, cum se votează în Elveţia, cum se înmatriculează o maşină în Belgia, cum se plătesc taxele şi impozitele în Germania, cum se cumpără o casă în Franţa, cum eşti primit, programat, diagnosticat, tratat şi vindecat într-un spital din Austria, cum arată formularele, care sunt fluxurile documentelor, de ce, în majoritatea ţărilor europene, nu există cozi la ghişee, la niciun fel de ghişee.
Cum e pus în practică vestitul principiu „checks and balances“, altfel spus, cum te asiguri că cineva nu se poate abate de la îndatoririle sale, fără ca asta să încurce automat pe altcineva, şi că nimeni nu poate abuza sistemul în interesul propriu, fără ca asta să afecteze imediat interesele legitime ale altora şi fără să suporte consecinţe legale. Pare de neimaginat, în sistemul public românesc, în care abuzul e mai degrabă regula decât excepţia, dar sunt convins că, dacă ţări asemănătoare nouă ca temperament şi înclinaţii, precum Italia sau Spania, au reuşit şi noi avem şanse să reuşim. Dacă vrem.
Nu mă aştept la rezultate spectaculoase peste noapte. Bănuiesc că multe organigrame stufoase şi proceduri greoaie sunt păstrate dinadins, pentru a justifica atât costuri, cât şi posturi fantomă, însă nu cred că reaua intenţie sau prostia sunt valabile peste tot şi la orice nivel. Poate sunt locuri în care oamenii au nevoie doar de câteva idei bune. Şi adesea ele sunt greu de imaginat în hăţişul de confuzii şi contradicţii care ne sufocă în fiecare zi.
Cu o astfel de iniţiativă n-am mai fi în situaţia de a crea reguli de relaţionare în şi cu instituţii despre care doar credem sau sperăm că vor funcţiona. Am avea acces la un set comparativ de instrumente care chiar funcţionează cu succes prin alte părţi şi le-am putea alege pe cele care ne-ar fi de cel mai mare ajutor.
În acest moment, cel mai apreciat şi respectat funcţionar public român e un palestinian – Raed Arafat, creatorul SMURD şi actualmente secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. El a demonstrat o putere nu doar supraomenească, ci de-a dreptul supraromânească de a lupta cu hidra şi de a-i îmblânzi unul dintre capete – sistemul naţional de urgenţă care salvează în fiecare zi vieţi.
Nu ştiu de unde s-a inspirat el, dar noi ne putem inspira de la el şi de la toţi românii care au trăit experienţe civilizate oriunde în lume, care pot fi replicate în România. Puţin câte puţin. Azi un ghişeu, mâine un formular pe internet. Azi un funcţionar, mâine o adresă de e-mail. Moartea recentă a unor copii în locul care trebuia să le dea viaţă a readus în atenţia publică un lucru dureros. Finanţăm un sistem public în care indolenţa e starea de spirit şi de fapt, în care oricine poate să nu-şi vadă de treabă liniştit.
Sper ca această tragedie va crea o nelinişte sănătoasă în rândul celor care au puterea şi obligaţia să schimbe un sistem bolnav, să-l cureţe şi să-l pună pe picioare, că să poată merge, împreună cu noi, spre o societate mai civilizată. Şi dacă ei nu ştiu cum, putem ajuta fiecare, cu o bucăţică mică de civilizaţie funcţională.
(Articol apărut în numărul din 24 august al Revistei 22)
E greu Cosmin … e criza si Guvernul nu are bani pentru asa ceva.
Bugetul pentru website si pentru cine ar trebui sa gestioneze informatiile e cheltuit deja pentru postacii pro-guvern de pe forumuri.
Dar daca ajunge la madam Udrea informatia, poate gandeste o campanie de imagine pentru aceasta actiune.
Mai ales ca vine toamna si incep sa cada frunzele
Adica sa-si faca birocratia un mic seppuku?
Stii cum se zice: Exista o diferenta intre a sti calea si a merge pe cale.
Un meniu este mult mai usor de facut (tiparit) decat mancarea din meniul respectiv.
Intr-o lume ideala da, ar fi o abordare de tip Kaizen. Descrierea situatiei intr-o maniera coerenta si apoi imbunatatirea ei pas cu pas DAR, asta duce la expunerea coruptiei. Unde sa se mai ascunda coruptia cand totul este la vedere. In consecinta este mai bine pentru putere sa tina lumea in nestiinta si sa fure linistita decat sa se autosaboteze prin transparenta.
Sa v-auda cine trebuie, ca eu tare m-as bucura! Si e clar ca un site ca asta n-ar avea nevoie de cine stie ce bani, dar ar fi al naibii de folositor daca s-ar vrea o schimbare.
Problema e – daca umblam la birocratia balcanica si o facem functionala si normala, adica sa fie in serviciul cetateanului de-adevaratelea, de unde mai manaca o paine sotiile, fii cunostintele si amantele care au diplome nemeritate si care habar n-au de ce iau salariu??????
ideea e bună, dar mă îndoiesc că implementarea ei nu s-ar face tot în stilul neaoș-balcanic. dacă s-ar face un astfel de site, ar fi organizată o licitație publică cu un câștigător dinainte știut, care ar sifona de 5-10 ori mai mulți bani, bani care ar urma traseul firesc al comisioanelor/șpăgilor/clienților obișnuiți ai oricărei primării sau minister…
Am avut revelatia asta la ultima calatorie in Austria, aceea ca rolul functionarului / prestatorului de servicii austriac si telul sau suprem in viata este sa faca viata cetateanului / vizitatorului cat mai usoara. In aproape orice imprejurare, totul e simplu si mai ales precis. Suna exagerat, dar am verificat ideea asta in turism, transport urban, service auto, rent-a-car, policlinica, in fine, cam pe oriunde am avut nevoie de servicii.
@Catalin. Apropo de Austria, Viena e, pentru mine, cea mai calma si linistita metropola europeana. Asta se intampla si pentru ca toata lumea, functionari, vanzatori, taximetristi etc. isi fac treaba cu mult calm. Ma intreb, oare pentru functionarul roman calmul e o optiune reala? Adica ar fi dispus sa schimbe din sistem ca sa munceasca cu mai putin stres sau a ajuns dependent de stres, nu mai stie si nu mai poate altfel?
Nu cred ca informatia ne lipseste, ci vointa.
In Romania avem de-a face cu un cerc vicios al indolentei. E o stare de spirit generalizata din care nu se poate iesi prea usor. Cei care incearca sunt vazuti ca nebuni care agita apele si sunt cat mai repede linistiti.
In ultimele doua saptamani am trecut prin procedurile de asezare in Statele Unite. Desi si aici birocratia e mare – in special datorita cerintelor federale – totul e mai bine facut. Si se simte peste tot o dorinta reala de a face lucuririle sa mearga bine, mai bine. Iti da senzatia ca toata lumea stie ca sistemul e imperfect si e dispusa sa-l perfectioneze. Iar cand apar probleme, sunt mai mult decat dispusi sa faca tot posibiliul le rezolve. Nu am intalnit inca “Nu se poate”-ul functionarului roman.
Nu cred ca mai e nevoie sa precizez ca flexibilitatea asta nu e la modul “facem sa fie bine”.
In privinta Romaniei, cred ca lucuririle se vor imbunatatii foarte, foarte lent. E greu sa schimbi rapid un comportament fixat de-a lungul zecilor de ani.
Felicitari pentru modul concret si succint in care reusiti sa puneti punctul pe i sau … daca e cazul, pe mai multe i-uri, daca imi permiteti. Fara sa vreau am devenit un fan.
ar fi tot un fel de copy/paste….eu cred ca pana nu gasim in noi motivatia sa facem efortul sa creem servicii bune, nu o sa se intample nimic important. Dar cine a auzit de un functionar sa-si doreasca sa faca bine? Daca ar exista, in secunda urmatoare ar fi in contrast cu toti cei din jurul sau, si ar fi eliminat pentru ca ar periclita starea de lucruri actuala, care fie convine multora, fie este maximum ce pot unii face. Ar trebui sa apara o masa critica de oameni dispusi sa faca eforturi. Mai repede cred ca schimbarea se petrece treptat si atat de incet incat nici nu o observam.
de fapt Cosmin ar putea avea dreptate: o tragedie ca si cea care tocmai s-a intamplat ar putea sa declanseze nevoia de a face ceva…este posibil sa fie nevoie de exemple dinacestea teribile pentru ca lumea sa inteleaga ca nu e OK ce se intampla… Ce trist.
Ai mancat sau baut ceva ce nu ti-a priit?!?! Sa dispara spaga noastra draga?!?! Sa dispara sentimentul de superioritate al birocratului asupra oricarui muritor?!?!
Or fi avand Spania, Elvetia, Belgia… falitii lor, dar ai nostri sunt mai “jmecheri” si ne madrim cu ei!
Tu vrei sa distrugi aceasta oaza otomana a Uniunii Europene!!! Pai unde mai gasesti asa ceva, nu-i pacat sa ne pierdem identitatea? Ca alte merite decat o birocratie idioata si priceperea de a razbi prin ea nu am prea vazut sa mai promovam in ultima vreme…
Intr-o nota serioasa: abilitatile mele la scris decent nu ma ajuta sa-mi expim fidel sentimentele, iar plansul nu ajuta. Iar speranta e pe cale sa moara, pentru ca nu vad nici o tresarire de dorinta de a indrepta ceva la cei care au aceasta putere, si nici vreo urma de decenta. Oare vom mai prinde urmatoarele alegeri?
Daca am avea la conducere niste oameni care sa fie interesati de schimbarea profunda a mentalitatilor si metehnelor inradacinate la nivel de mental colectiv, am reusi sa schimbam si noi foarte multe lucruri. In acelasi timp, este absolut corect ca fiecare din noi trebuie sa contribuie la schimbarea pe care ne-o dorim cu totii si sa incercam sa fim deschisi catre nou si catre realitatile existente in state dezvoltate, cu o cultura foarte puternica in spate. Din pacate, de la bun inceput, Romaniei i-a lipsit curajul de a taia in carne vie, de a elimina uscaturile din padure si de a lasa viu doar ceea ce putea aduce profit si dezvoltare pe viitor. Vezi exemplul foarte clar si concret al Poloniei, care la inceputul anilor ’90 a impus un soc masiv la nivelul intregii economiei, pentru ca in doar cativa ani sa isi revina si sa aiba numai crestere economica, inclusiv in perioada de criza.
Ar fi perfect ca, in urmatoarea perioada, sa avem posibilitatea (momentan inexistenta)de a ne alege niste conducatori cu motivatie puternica si dorinta de a schimba. Oameni care sa fi intampinat din greu tot felul de dificultati in lupta cu sistemul imbatranit si putrezit, oameni care sa aiba si ambitia sa schimbe cate ceva. Pardon: sa schimbe profund tot sistemul. Mai bine mai tarziu decat niciodata!
George