Comments on: Cum vrea şefu’

By: Cum vrea Şefu’ « Asociaţia "Pas cu Pas", LGC Oradea

Cum vrea Şefu’ « Asociaţia "Pas cu Pas", LGC Oradea — Sat, 27 Feb 2010 13:14:17 +0000

[...] Deşi pare a avea atuul învingătorului, o naţiune cu şefi puternici, prin faptul că inspiră teamă, e o naţiune de învinşi. ” iată concluzia/opinia lui Cosmin Alexandru publicata intr-un articol pe blogul său. [...]

By: Vulturasa- Mihaela

Vulturasa- Mihaela — Fri, 05 Feb 2010 11:03:23 +0000

Ai mare dreptate cu acest articol! insa poate fi si altfel…De exemplu, sa faci in asa fel incat sa fii propriul tau sef! sa iei atitudine in ce priveste viata ta, fiecare dintre noi trebuie sa fie capabil sa decida asupra propriei vieti! degeaba asteptam mila cuiva, sau asteptam sa pice para malaiata….n-o sa se intample asta! degeaba dam vina pe sistem, pe conducere…asta e cel mai usor lucru: sa dai vina pe cineva sau ceva. Atata timp cat NU faci ceva, esti singurul vinovat de ceea ce ti se intampla! Fa in asa fel incat sa atragi lucruri frumoase in viata, legea atractiei functioneaza! Un autor spunea: “esti ceea ce crezi ca esti”.Foarte adevarat! Daca tu crezi ca esti facut sa fii sclav, atunci asa e! daca crezi ca nu ai fost facut sa te supui regulilor unui tiran, atunci fa-ti tu propriile reguli dupa care vrei sa traiesti, si aici ma refer la lucruri bune, normal. Fa-ti TU viata asa cum vrei sa fie; “cum iti asterni asa dormi”.
Eu ma bucur deosebit de mult ca am avut sansa sa pornesc propria mea afacere, caci am jurat ca angajat nu voi mai fi niciodata! Si e asa bine sa fii propriul tau sef, cu tot ce deriva de aici: ordine, program, “monitorizare de sef”, ce faci, unde te duci etc. Asa, daca intr-o zi n-am chef de lucru pur si simplu, nu sunt penalizata de sef…ma penalizez singura, dar e alegerea mea! Luati atitudine si schimbati-va viata, fratilor, se poate!

By: Andrei

Andrei — Fri, 05 Feb 2010 08:57:34 +0000

Foarte misto articolul… Felicitari.

By: bogdanv

bogdanv — Wed, 03 Feb 2010 20:56:37 +0000

E o idee cu rebrandingul. Poate ca sint si clienti masochisti care s-ar duce acolo doar ca sa faca ce le zice sefu’. Biciul si cureaua lata! Comportamentul nu e singular in tara noastra si am intilnit destule baruri unde mi s-a spus, chiar de catre sef, cum trebuie sa stau pe scaun sau cum trebuie sa pun paharul pe masa pentru ca altfel cade si se sparge. Astfel de sefi au nevoie de consiliere psihologica. Sint sigur. Este dovedit de catre un domn pe nume Carl Gustav Jung care spune ca in general acest tip de oameni functioneaza pe principiul proiectiei: el acasa sau in familie sau cu prietenii nu poate fi sef si atunci este sef cu cine poate adica cu cei care sint dependenti financiar de el si mai mult exagereaza acest orgoliu atit de mult incit extinde aria de “influenta” si catre clienti. Mai mult acelasi cetatean, Jung, spune ca pe cit de mare este orgoliul nostru pe atit de mic este respectul de sine (un fel de principiu al vaselor comunicante). Sint convins ca acest om are un orgoliu imens dar un respect de sine extrem de scazut. Studiu de caz….clasic as spune.

Revenind la rebranding: poate ai avea un succes mai mare daca ai vorbi cu sotia/prietena/amanta sefului…caci acolo el nu mai este sef!

By: Cosmin Alexandru

Cosmin Alexandru — Wed, 03 Feb 2010 19:00:01 +0000

@ Laurenţiu. Acu’ m-am gândit să-i propun şefului un proiect de renaming. Să-i schimbe numele din Cafepedia în “La Şefu” sau “Şefupedia”. Să fie un brand transparent

By: Iulian

Iulian — Wed, 03 Feb 2010 16:41:02 +0000

Nu stiu daca in situatia data nu ar fi bine de analizat situatia si din punctul de vedere al sefului. In primul rand relatia cu angajatii. El isi cunoaste angajatii si stie de ce e bine sa se poarte asa cu ei. Am vaxut situatii in care angajatii unui bar/cafenea aduceau produse pe care le plasau spre vanzare, facand astfel profit. Ca sa nu mai vorbim de furturi si alte chestii care se mai intampla in spatele tejghelei. In al doilea rand, cel legat strict de ambianta, este proprietatea sa, poate omul are in minte o anumita stare, un anumit target. Poate se adreseaza clientilor care traiesc aceeasi stare ca si ei. Spun asta si dintr-o perspectiva proprie. Am o cafenea pentru mine in primul rand si apoi pentru clienti, in acea cafenea e muzica mea preferata si ambianta pe care o vreau eu, am facut-o pentru ca vreau sa adun in ea oameni asemeni mie. Poate nu ma gandesc in primul rand la profit ci pur si simplu la o stare de spirit. Dar din pacate nu am un astfel de loc si ma indoiesc ca cineva isi face o cafenea “La Romana” pentru a-si satisface un moft.

Numai bine,
Iulian

By: Americanul

Americanul — Wed, 03 Feb 2010 15:53:21 +0000

@Laurentiu Tirca(2): Welcome, my friend! …

By: Andrei

Andrei — Wed, 03 Feb 2010 15:03:06 +0000

Felicitari pentru articol. Un cititor castigat

By: Roman

Roman — Wed, 03 Feb 2010 13:22:07 +0000

În discuție sunt două părți, șeful și subalternul. Relația dintre ei tinde către o echilibrare a intereselor, așadar fiecare parte aspiră spre a o merita pe deplin pe cealaltă.
Am căutat în ultimii ani o explicație a modului în care funcționează relația șef-subaltern în România.
Moneda de schimb este încrederea. Ca la teoria jocurilor. O dai primul, ai șanse să o primești din cealaltă parte.
Societatea românească din păcate este vaccinată împotriva naivității în sens bun, a bunului simț, a modestiei.
Relația este aceeași și între contribuabili și stat.
S-a separat și o Românie normală. Dar e mică și firavă. Buruiana cealaltă luptă să o sufoce, să-i demonstreze că urmează un model greșit.
Dintre cele două, asta din urmă prosperă. Oamenii au nevoie de încredere dar nu știu s-o dea primii. Se fac organizații, asociații, cluburi de afaceri, fundații ș.a.m.d pentru a construi cercuri, cerculețe de oameni în care să poți avea încredere.
Poate că ăsta e un drum.

By: Americanul

Americanul — Wed, 03 Feb 2010 12:39:58 +0000

In extenso: Atunci cand cineva nu are, nu poate sau nu vrea sa-si construiasca o proprie personalitate autentica, “imprumuta”, prin transfer, o pseudo-personalitate (de la masina, tinuta vestimentara, telefonul mobil, etc) dar cel mai des de la o pozitie in care te face dependent, practic sub amenintare, de posibilitatile conferite de pozitie, iar aceasta se defineste, in Ro., prin “Sef”.
(Visul oricarei slugi perfide este unul singur: sa aiba, la randul sau, propriile slugi. “Da, Sefu’”, Sa traiti, Sefu’” … pana ajung eu “Sef”, s-apoi vezi tu! …)