Bombardeşti
Eu n-am mers vreodată printr-un oraş cu drumuri bombardate. Dar dacă ar fi să imaginez unul ca decor de film, Bucureştiul de azi ar fi. Gropile de pe toate arterele capitalei nu pot fi făcute de plombe, ci doar de bombe. Sunt denivelări, cratere, surpături, fărâmiţări de asfalt şi pietriş care nu au cum să apară pe timp de pace. Cred că noaptea, cineva arunca în aer drumurile din Bucureşti. Nu-mi dau seama de ce nu auzim bubuiturile dinamitei dar auzim la fiecare metru trozniturile maşinilor gata să se rupă.
Am circulat iarna cu maşina în multe oraşe din Europa. Iarna asta am circulat chiar într-o staţiune montană austriacă. Unde gheaţa, zăpada şi poleiul sunt la ele acasă în fiecare zi. Şi unde, totuşi, drumurile erau curate şi fără gropi. De fapt, fără nicio groapă.
Mi-aduc aminte de un prieten, student englez, care la începutul anilor ’90, venind în România, mi-a mărturisit două nedumeriri pe care le avea despre ţara noastră, care altminteri îi plăcea foarte mult. Prima era legată de noţiunea de “curent” (“se face curent”, “te trage curentul” etc.). Amicul nu înţelegea nici conceptul, nici pericolul. Mi s-a părut o toană. A doua, însă, m-a lăsat mască: omul nu-şi putea explica nici în ruptul capului cum pot exista la noi gropi în vârful podurilor. Pentru el, un pod cu gropi pe el nu făcea parte din setul de realităţi posibile.
Dac-ar vedea Bucureştiul astăzi, n-ar înţelege alt lucru: cum pot o breaslă de drumari şi una de primari să nu construiască nicio strada fără gropi într-un oraş de 2 milioane de locuitori. Dar niciuna! Trebuie să recunoaştem că e nevoie de multă determinare şi perseverenţă. Că drumarii noştri n-au aflat încă soluţia de a aşeza capacul de canal la nivelul asfaltului, nici măcar pe cele mai nou renovate artere, mi se părea până acum un vârf al incompetenţei elementare. Dar că nimeni n-a reuşit în ultimele decenii să aşeze în tot Bucureştiul un strat de asfalt care să reziste la zăpadă, asta “beats me”, cum ar zice englezul meu.
Bucureşti nu e o capitală europeană. Trăim în plin Bombardeşti, un sat mai mare, cu străzi desfundate, la marginea lumii civilizate, aflat în plin război cu sine însuşi. Domnu’ Oprescu, înainte să construiţi mata cu chinezii autostrăzi suspendate cu gropi înfundate, nu vreţi domne’ să concesionăm la austrieci toate străzile din Bucureşti pe o perioadă de 9.999 de ani? Şi la englezi, podurile?
Corect. În altă ordine idei, apreciez foarte mult iniţiativele domniei voastre. Cu bine!
he-he…veniți prin Craiova și veți vedea că Bucureștiul nu e singur de capul lui
Cosmin,
Interesant mi se pare ca se construieste si se repara la drumuiri aproape constant in Bucuresti. Si totusi, sunt unele gropi in care poti sa iti pierzi masina
Cred ca e o chestiune de calitatea muncii care se face, versus cantitate.
Eduard
Ai scapat din vedere ca vina in Bucuresti pentru asfatul prost nu este una generala, ci este una foarte exactă. Lucrarile care s-au realizat in ultimii ani pe datorii de 1 miliard de euro, cand a fost crestere economica, au fost realizate şi receptionate in perioada cand Bucurestiul era condus de Marele Cârmaci si Adriean Bordurică. În timpul marii Borduriade nu te-am auzit sa iei vreo poziţie publică. În plus, are trebui să ştii ca firmele de drumuri au realizeazat lucrarile aşa cum le-a cerut Marele Conducător in caietele de sarcini, de calitate mai slabă si la preturi mai mari, astfel incat spaga sa fie de minimum 30%. Daca firmele ar fi executat lucrari mai de calitate, ar fi trebuit sa le faca pe banii lor, pentru ca nu se incadrau in pret.
Ma mir ca nu ai tras concluzia ca Mogulii, Geoana sau Hrebenciuc sau intreg PSD-ul corupt e de vină pentru drumurile din Bucureşti.
eu ma intreb cum de in urma cu ani buni, zeci de ani (deci cu posibilitati mai sarace din punct de vedere tehnologic), au fost construite poduri peste fluvii imense, tuneluri pe sub apa, cladiri de sute de metri inaltime, autostrazi de zeci de mii de kilometri (care costa de trei ori mai mult daca sunt reparate iarasi si iarasi). oare cum? iar la noi nu se poate face o strada ok.
am fost si eu de curand pe bd. aviatorilor cu autobuzul si abia m-am putut tine pe picioare fiindca sunt dune de pamant.
si nu se intampla nimic. in sectorul sase, firma care a castigat contractul de re-asfaltare a srazilor l-a castigat la o licitatie de pe 31 dec. 2009, la care a fost singurul participant.
Mesajul este pertinent,dar destinatarul nu este chiar corect.Adresa-ti-va tuturor celor ce se ocupa de infrastructura in Romania.Ar fi mai corect asa.
Pentru mine este de neînţeles cum de vă mai puteţi mişca dintr-o parte în alta a Micului Paris cu maşina…Oricum cred ca “reţeta” după care se face asfaltul este aceeaşi în toate oraşele acestei ţări. La Cluj, după prima ninsoare mai serioasă şi primul ger, străzile sunt la fel de bombardate, rupte şi denivelate! Parcă s-ar fii supărat pe ele Zmeul Zmeilor şi le-a făcut una cu pământul! La propriu!
Intr-o discutie privata cu un cetatean din administratia unui satuc din Anglia, acesta mi-a spus: fiecare demnitar are propria afacere, unii mai ciupesc de ici de colo cite un pic dar de facut treaba se face caci daca nu fac treba isi pierd slujba si pentru un politician de cariera acest lucru este rusinos. Sintem diferiti de ei prin doua lucruri: politicienii de cariera care ar trebui sa fie rusinati de un esec si faptul ca la noi demnitarii nu ciupesc de ici de colo cite un pic.
Nimeni in tara asta nu s-a saturat sa vorbeasca vorbe. Asfalt, gropi, iarna care nu-i ca vara. Mereu, mereu mestecam aceleasi vorbe ca sa spunem nimic. Ca sa facem nimic.
Am crezut ca macar aici gasesc altceva. Scuze, am gresit usa !
Am primit-o pe e-mail.
IARNA PE ULITA
(varianta 2010)
A-nceput de ieri
s-apara
Cate-o groapa de rahat.
Vremea s-a mai imbunat,
Strazile-au ramas prin tara
Ca la sat.
Sunt transee, nu sosele,
Nu poti circula de loc,
Caci sunt gropi din loc in loc,
Mari, cat sa-l ascunzi in ele
Si pe Boc.
Si cand ploua, toate-au apa
Nu se vede, dar precis
Ca
se-ascunde un abis
Cam in
ori-si-ce baltoaca.
E de vis…
Nu soferii sunt miopi,
Cand conduc.
Ci trebuie spus,
C-au o mare
vina-n plus
Si sunt “prosti de dau in gropi”
Cei de sus.
Zici ca merg
pe-alta planeta.
Avem gropi ca-n cimitir.
Nu le treci, nici dac-ai TIR.
Si voi vreti si rovinieta?
Hai sictir !