Numai bine,
NR

gesturi de nota zece intr-o tara de nota 5 (mrejele mediocritatii, efuimistic poate si asa):

mergi cu servetelul folosit sau cu un ambalaj 50, 100, 200 de m, in ciuda absentei oricarui cos de gunoi in raza ta vizuala. in cele din urma vei gasi unul.

fiecare secunda castigata in trafic printr-o depasire pe linia de tramvai sau contrasens inseamna tot atatea minute de intarziere la una din viitoarele intersectii din traseul tau.

un gest de politete intamplator poate insemna un zambet pe fata functionarului care interactioneaza cu un subaltern al sotiei sefului tau. poate avea o finalitate materiala sau pur si simplu poate salva un pluton intreg din neuronii tai.

lista e infinita.
este mai tot timpul frustrant, este mai tot timpul aparent anti-lucrativ, este mai tot timpul aproape jenant (in acest amalgam de valori/nonvalori).

eu politicieni nu pot sa schimb decat prin vot (sau nici macar asa). am vre-o 4 ani la dispozitie in care, pe langa a-mi rafina urmatoarea alegere, pot incerca sa-mi inving frustrarile in mici gesturi care, pana la compania fabuloasa pe care o voi intemeia, pana la spitalul impecabil pe care il voi construi samd, conteaza, mai mult poate decat orice alta actiune a mea.

nu am fost la ultimul vot si depasesc uneori pe linia de tramvai. dar incerc sa acced la nota 10 ca cetatean. e un drum pe care, daca sunt sincer cu mine, nu imi pune nimeni nici o piedica

in fata tuturor imposibilitatilor, faptul ca o astfel de atitudine poate fi adoptata ma face sa simt si jena, nu doar revolta in fata realitatilor contrapuse in acest demers public despre o tara de nota 10. da, ader cu toata fiinta la astfel de initiative.dar chiar ader?

un fel de somer.