Prima intrebare – daca as sugera unui tanar sa intre in politica. In mod sigur nu, si asta pentru ca opinia mea este – in continuare – ca orice imbunatatire in Romania va veni din mediul economic. Business-urile vor fi inotdeauna cele care preseaza pentru anumite schimbari – si cred ca din acest punct de vedere mai exista speranta.

Intr-adevar mediul politic nu pare sa posede, undeva ascuns macar, in interiorul sau, valoare si consistenta, dar de la mediul politic pur si simplu am incetat sa mai astept pe termen scurt rezultate. E ca in zicala aceea “God help me to change the things that I can, to accept the things that I can’t change,…”. Ori mediul politic e unul din acele lucruri care intra in categoria “nu e ceva ce pot schimba”. Calea trebuie sa fie alta pentru o dezvoltare pozitiva a tarii.

Cu privire la cea de-a doua intrebare – raspunsul meu ar fi “depinde”. Si aceasta nu ar fi o strategie de evitare a raspunsului, ci din contra cred foarte mult ca dincolo de apartenenta la o societate/tara/comunitate europeana – suntem in mod primordial fiinte cu “un strop de divinitate” si complet diferite.

Prin urmare, problema principala a Romaniei nu vine din sistemul de invatamant, sau de la profesori ci – din noi insine. Valorile pozitive – sau lipsa lor este problema principala: superficialitatea in loc de responsabilitate, orientarea catre “mai mult” in loc de “mai bine”, orientarea catre “eu” in loc de “noi” – ori toate acestea sunt si valori aproape esentiale ale vestului.

Cred sincer ca Romania ar putea evolua in bine si daca oamenii studiaza aici – dar isi iau studiile in serios – si daca merg in afara. Poate mai lent, recunosc – dar Vestul nu e o solutie. Iata unde au ajuns ei: la criza financiara provocata, sau nu, neimportant. Ei au incercat sa obtina de la gaina cu oua de aur 10 oua intr-o zi, si acum gaina a decedat. Deci, nici ca noi, nici ca ei – ne trebuie o a treia cale.
In concluzie, raspunsul la intrebare este “depinde” – depinde ce te face pe tine sa iti atingi potentialul, depinde de ce faci alegerea respectiva si depinde ce valori te conduc in viata.

Alegerile pe care le facem trebuie sa fie pentru a ne implini maximul de potential, pentru a fi “maximul eului” la care putem ajunge in viata aceasta si pentru a merge pe calea viselor proprii. Daca facem asta – oriunde in lume ne-am afla – am contribui in dezvoltarea fireasca a societatii – si la crearea de normal, frumos, bun, uman.

Acum ca sa raspund ce as alege eu, in mod clar alegerea este de a ramane in Romania – pentru ca dincolo ce au importat superficial, rau si deformat din vest structurile politice/administrative/de business in Romania, aici intalnesc foarte multi oameni cu adevarat “vii”. Asta nu prea am intalnit in calatoriile in vest…

Ori…cand tragi linie in fata mortii cred ca asta este important: “cum” si nu “ce” sau “cat”. Cum ai trait, cat de bine ti-ai valorificat “talantii”, daca ai fost un bun “samarinean”, daca ai fost Om.

Cred ca asa s-ar rezova multe..

cu alte cuvinte, societatea romaneasca, mai mult decat altele, in aceasta perioada, este un vehicul extrem de prost. pe de alta parte, emigrarea este o solutie-surogat, influentand doar calitatea manifestarilor inconstiente si mai putin calitatea si cantitatea celor constiente, la fel, intrarea in politica romaneasca e fara efecte pozitive intrucat s-ar sui tot intr-un vehicul prost al inconstientului.

solutia este ca fiecare sa caute solutia. si daca cineva ajunge la concluzia ca Romania va progresa daca el va manca mai multe clatite, atunci este un plan bun. nu pt ca sunt bune clatitele, ci pentru ca a facut exercitiul de a-si pune pe masa propria responsabilitate.

Interesanta invitatia dlui Adrian Stanciu, chiar mi-as dori sa pot vedea acele optiuni cu ochii unui tanar optimist.
Eu am 31 de ani; la cele doua dileme din articol as raspunde, cu o banalitate crancena, ca depinde foarte mult de prioritatile celui care face alegerea si cantareste greu daca intr-adevar crede in ideea pe care “pariaza”. Nu doar pentru eventualul succes (obiectiv), ci, mai ales, pentru valoarea subiectiva, formatoare, a acelei experiente.
Partea buna este ca inca nu mi se pare “o reteta a esecului” niciuna dintre optiuni. Este reala tensiunea unui context cam nebulos, dar cazurile particulare discutate in articol pot fi reevaluate pe parcurs, nu e vorba de donat organe sau plecat in cosmos.

La prima problema as spune ca, dincolo de intrebarea polara a fi sau a nu fi politician, conteaza existenta unei constiinte civice. Cred ca ar merita sa isi lase fiecare, atat cat sa nu-i deturneze energia pentru prioritatile lui (familiala, profesionala etc.), timp si rabdare pentru dimensiunea politica, in ciuda dezamagirilor. Cumva. Macar in eventualitatea ca va aparea un proiect care ii va merita atentia sau chiar increderea. Eu, de exemplu, nu am fost pe receptie in perioada URR-ului. Nu vreau sa se mi intample din nou.

Apoi, eu sunt in prezent studenta cu bursa Erasmus in Portugalia. Mi-am dorit sa vad cum e viata de student intr-alta tara si pot sa spun ca ma bucur de ea in prezent. Insa, imi doresc sa ma intorc in tara. Chiar daca lucrurile nu sunt tocmai roz si o stim cu totii. Numiti-ma visatoare, dar eu sper ca Romania va evolua. Si cum sa evolueze daca o parasim cu totii? Fireste, fiecare isi vede de interesul lui si de starea lui de bine. Dar ar fi frumos ca toti cei care putem, sa luptam pentru aceeasi cauza.

Cred ca e uman, firesc si de inteles ca fiecare dintre noi sa avem perioade in care ne mai cuprinde deznadejdea..

E usor si, mai ales noua, romanilor, ne vine parca mai usor sa ne adunam sub o umbrela de auto-compatimire, dezamagire sau deznadeje..

Mesajul meu ar fi insa sa incercam sa ne unim mai degraba in jurul unor sentimente constructive, in jurul unor intrebari de tipul “Ce putem face sa schimbam ceva in bine?”..chiar in situatia asta de doi lei sau in cele ce vor urma.

Drept este ca sunt tinar (poate aceeasi varsta pe care o aveati voi in preajma Revolutiei) si poate ca inca nu am dat cu capul foarte mult de anumite realitati pe care voi le cunoastesti mai bine..

Revenind la lucruri mai practice, la metode, la ce si cum e de facut..in viziunea mea avem macar un lucru care ne poate ajuta: sa ne adunam, sa discutam, sa ne cunoastem,sa stam IMPREUNA…

Poate sunteti familiari cu Lessons from the Geese (http://www.youtube.com/watch?v=RSn87_cAmYg )- cred ca, cel putin pe moment, asta ar trebui sa facem! (nu sub forma de partid politic insa)

Numai bine!

2. M-am regăsit în amintirile lui Cosmin de acum 20 de ani. Mi se pare că n-am făcut ca țară nici un sfert din cât visam atunci. În primele luni din 1990 puterea și securiștii care o controlau au distrus cu meticulozitate o valoare care abia se nascuse și care ne-ar fi putut emancipa mai repede: încrederea. Cred că pentru a ieși din mocirlă ar trebui să recâștigăm încrederea unii în ceilalți.

Hai să o luăm altfel. Tu cum ai răsunde la întrebările cu pricina, și care ar fi motivația răspunsului? Poate așa ne mai găsim și noi repere. (Știu că sună ironic, dar nu e, chiar mă interesează).