…atît aş avea de spus, că după o primă vizită în Africa (Madagascar), mi-a mai dispărut din dorinţa de Occident şi am început să reflectez mai serios la ce înseamnă cu adevărat calitatea vieţii. Mă rog, discuţia e prea lungă şi nu-şi are rostul aici. Vreau însă să spun altceva.

CUM se va aşeza România, dacă AICI vom căpăta “fundamente foarte temeinice” îmi este mai greu să cred acum. Vreau să zic că, în dinamica acestei lumi… globalizate, nu cred că România va mai regăsi condiţiile pentru a a se aşeza à la manière de l’Occident. Pur şi simplu. Şi-atunci nu ne hrănim, de fapt, frustrările, uitîndu-ne “cu dorinţă” la lumea occidentală?

E frumos spus “Să împăcăm orientul standardelor morale pe care le-am moştenit cu occidentul standardelor materiale pe care vrem să le lăsăm moştenire.”
Sfatul lui Karen Horney, “fii mîndru”, etc. poate fi însă şi ‘tricky’ dacă tu eşti mîndru dar… singur, în afara comunităţii.

Poate că, pur şi simplu, am putea face efortul de a ne înţelege mai bine specificul de ţară aşezată AICI şi nu în altă parte şi să “gîndim pozitiv” asupra avantajelor care rezultă de aici.
Şi după ce gîndim să şi construim…

Și atunci ce fel de “cosmetică” o poate face mai frumoasă? Educația? Modelele? Invidia pozitivă? Pedeapsa?

Cosmin, ce-ai vrut să zici prin “Acolo oamenii se bazează unii pe alții…”. “A te baza” e la noi atât de generos cu sensurile că nu știu cum să-l citesc.

Sincere felicitari!

Numai bine!