Măsura civilizaţiei
Unul dintre lucrurile foarte importante care lipseşte din comportamentul multor personaje publice din România e măsura. Toţi oamenii de afaceri străini care mi s-au plâns de-a lungul timpului că oficialii români le cer şpagă, nu se plângeau atât de faptul în sine, care e răspândit şi dincolo de graniţele vestice ale României. Ei erau uimiţi în primul rând de pretenţiile complet exagerate ale celor corupţi. Nu prezenţa corupţiei deranja cel mai mult, ci lipsa ei de măsură.
Când oameni publici vorbesc (în parlament, la televizor sau aiurea) nu faptul că vorbesc e neapărat deranjant, ci că sunt în stare să vorbească mult mai mult decât e oricine în stare să asculte. Nu au nici măsura lor, nici a celorlalţi.
Când oameni din varii domenii se exprimă urât în mass-media, nu faptul că le mai scapă din când în când o vorbă nelalocul ei e reprobabil, cât faptul că limbajul urât a ajuns să ţină loc de întreg limbajul lor.
Lucrurile astea mi-au venit în minte văzând ieri primul discurs ţinut de Becali în Parlamentul European. Îl puteţi urmări aici . Mi s-a părut un exemplu de necontestat al forţei civilizatoare a Europei. În România el n-a vorbit sau citit niciodată atât de corect şi atât de puţin (un minut). Preşedintele de şedinţă l-a felicitat pentru concizie. Scena era suprarealistă.
Nu ştiu cât îl poate civiliza Europa pe Becali înăuntrul lui dar am văzut cât îl poate civiliza în afara lui. Adică în formele lui de manifestare în public. Iar ăsta e un foarte bun început.
De când l-am văzut, nu contenesc să mă întreb ce am putea să facem ca să-i învăţăm pe oamenii noştri publici măsura? După modelul corporaţiilor multinaţionale, deschiderea la Bucureşti a unei filiale a Parlamentului European e o idee pe care aş vota-o mâine.
L-as putea numi un inceput bun.
Daca chestiunea cu deschiderea unei filiale a parlamentului European este probabil exclusa, ar exista posibilitatea ca Euro-parlamentarii sa faca aceleasi exercitii de discurs si in Parlamentul Romaniei sau in media, atunci cind sint chemati sa se exprime in Romania.
Poate daca li se spune ca au facut foarte bine la Bruxelles, vor face la fel si aici.
Facind asa, prin puterea exemplului, vor influenta poate si vocile locale.
Ar mai putea exista calea de a adresa rugamintea de a pastra o masura, secretarilor parlamentarilor.
S-a vazut clar ca Becali citea un text scris de cineva pentru el.
Daca acei cineva care scriu texte pentru parlamentarii locali ar face la fel, ar fi deja un cistig.Merg pe premiza ca cei care scriu discursuri sint dintr-un material mai bun decit cei care livreaza discursurile.
PS: Facem o greva fiscala?
Mircea
Tonul si masura.
Din postarea ta, Cosmine, separ vreo 3 lucruri:
1. Masura coruptiei, nivelul de spaga. O probleme este aceea ca multi investitori straini au perceptia (corecta) ca oficialii romani iau spaga. De cele mai multe ori , de-aia se si intalnesc cu ei. Pentru ca si ei vor “calea batatorita”. Uimirea vine cand aud ce/cat li se cere. Evident, fabulatii. De-aici si concluzia : in Romania coruptia e mare. Normal, li s-a cerut mult mai mult decat erau pregatiti sa dea. Inghesuiala politicienilor la guvernare si crearea de coalitii contra naturii pleaca si de la faptul ca pe investitorii dispusi sa dea spaga , numai din functii acaparate ii pot intalni.
2. Pacat ca exemplul tau bun incepe cu Becali. Dar asa este. A vorbit (m-aai inteles !) corect, putin si la obiect. Felicitari fetelor care i-au redactat minidiscursul. Pe ele le-as promova. Cu toate astea, am mai identificat vreo cativa cu care nu mi-ar fi rusine : T. Corlatean, Sever Voinescu si-l astept in arena si pe Iulian Fota. Si ei vorbesc doar cand sunt intrebati si nu i-am auzit sa dea cu logoreea prin televiziuni.
3. Cred ca sunt intrunite multe din conditiile de creare a unei scoli de oameni politici. In care sa se predea de la doctrine, discurs, aparitii-prezente publice si ce-o mai fi nevoie. Necazul ar fi ca n-ai unde sa-i trimiti in practica (pe vremuri, din liceu te duceau – functie de profil, prin fabrici, santiere , spitale etc). Unde naiba sa-i duci pe “scolari” , ca pe-aici, daca vrei sa-i duci pe la partide ti se-nfunda nasul de mirosuri.
PS Mircea, astai provocare. Si ce-mi plac provocarile…
Dacă din cei 7 ani de-acasă și educația de după lipsește bunul simț, atunci ar trebui folosită frica de rușine și de ce nu, o formă de constrângere în sensul acesta.
Că de-aia Becali s-a autocenzurat la Parlament – să nu se facă de rușine la străini!!!!! Nu că ar fi conștientizat peste noapte faptul că e normal să fie civilizat sau că reprezintă acolo o țară întreagă …
Eu cred ca nu e doar influenta institutiei ci si a auditoriului. In Romania daca esti ponderat esti papagal, plictisesti, n-ai haz, ca personajul din schita lui Caragiale care-si astepta nevasta in gara (am uitat cum ii zice
) Nu te mai cheama nimeni la nici o emisiune, niciodata. Becali e suficient de inteligent ca sa inteleaga asta da romanilor ce vor sa auda si la fel si Parlamentului European.
Oamenii noștri publici au măsură, măsura nu e însă a noastră, e a lor. Cum îi învățăm măsura noastră?
.
Eu aș ataca relația dintre noi și ei lăsându-i în offside, adică fără voturi. Mă ofer să instig public la boicot electoral. Să-i delegitimăm și să-i obligăm în felul acesta să ne accepte măsura noastră sau să se ocupe de altceva, altundeva decât în spațiul public. Mă concertez cu Mircea Stoian
@ Razvan Stoenescu
T. Corlățean – arogant, emul bufonard al lui A. Năstase, în formă și fond.
Sever Voinescu – cabotin, steril. Ar primi mai multă stimă autentică dac-ar termina cartea dedicată doamnei Zeani decât să bureze eterul la Realitatea.
Iulian Fota – bun, pragmatic, minte clară. Cred că după colegiul de apărare i s-a blocat macazul pe o rută de depou.
Părerea mea.
n.s. a bura – a umple cu material inert o gaură