Comments on: Cum ne recompunem?

By: Dragos

Dragos — Tue, 25 Aug 2009 09:32:45 +0000

Paradoxul este ca stiu atat de multi oameni care sunt in cautare de modele.

By: Roman

Roman — Sat, 22 Aug 2009 11:16:52 +0000

@ Andreea: Exagerez. Așa este cum spuneți, sunt o grămadă de excepții care ne dovedesc că lucrurile nu stau chiar așa de rău. Doar stau rău. Așa că e bine .

By: Andreea Vasile

Andreea Vasile — Sat, 22 Aug 2009 04:24:52 +0000

@Roman: A reuși anunță o pacoste. Dacă reușești pe bune ești pe dos. Ai reușit să ridici capul? Zbang! La loc! —> tot nu-s convinsa ca lucrurile stau asa rau; din comentarii reiese ca va referiti la acceptarea generala, ori acceptata general nu-i nici Madoona and she’s huge si nici nu e important sa fii aceptat general; mi se pare important sa-ti iei boostul asta apreciere de la cei care pot aprecia; de ex, apreciem ce scrie Cosmin si apreciem cum gandeste; atunci de ce vorbim in continuare de nereusita?…

By: Roman

Roman — Fri, 21 Aug 2009 19:55:59 +0000

În România succesul, reușita sunt o fatalitate. Oamenii zic “Am reușit să ma tai la deget” ceea ce în spatele cuvintelor zice că sunt programat să mă autodistrug și sunt pe drumul cel bun. Când nu te autodenunți ești chestionat, “Te-ai tăiat, cum ai reușit?” În spatele grimasei e un “Hă, hă!”
A reuși anunță o pacoste. Dacă reușești pe bune ești pe dos. Ai reușit să ridici capul? Zbang! La loc!
Dacă la destăinuirea vreunui vis te trezești cu un “Succes!” alertează-te, undeva pute. Succes se spune după un clătinat scurt din cap către dreapta concomitent cu ridicarea circumflexă a sprâncenelor și o tresăltare ușoară a umerilor.
Limbajul trădează mintea și ar trebui redefinit. Dacă ar trebui să începem toți de mâine să vorbim engleza ca să ne însănătoșim și să uitam limba română n-ar fi un preț prea mare. Exagerez un pic. M-am tăiat la deget. Am reușit!

By: Andreea Vasile

Andreea Vasile — Fri, 21 Aug 2009 19:49:16 +0000

Hahahahaha. Sigur, dar daca le-ai propune celor de la Libertatea sa…? Sau orice alta publicatie d-asta mai de Doamne-ajuta. Poate parea ciudat, dar eu chiar cred in utilitatea unui astfel de demers.

By: Cosmin Alexandru

Cosmin Alexandru — Fri, 21 Aug 2009 19:45:13 +0000

@ Andreea
Ai perfecta dreptate Andreea, insa cei de la 22 m-au invitat sa scriu la ei, cei de la Libertatea nu.

By: Andreea Vasile

Andreea Vasile — Fri, 21 Aug 2009 18:39:12 +0000

Daca as fi in locul tau, as incerca sa scriu textele pe care tu le scrii, pentru Libertatea. Ca-n 22, oamenii care citesc, simt si gandesc ca tine. E redundant sa le spui, poate exprimate mai bine, lucruri la care si ei se gandesc. Ma refer la faptul ca gandurile tale, desi nobile, nu cred ca ajung la publicul la care trebuie sa ajunga. Tu pe cei de Libertatea ai vrea, in fapt, sa-i convingi de necesitatea lucrurilor de care vorbesti, nu pe cei din 22. E aceeasi chestie pe care o face si Bucurenci vorbind despre verde doar in Esquire si Elle…oamenii aia stiu care-i treaba…nu ei sunt targetul

By: bogdan

bogdan — Fri, 21 Aug 2009 13:24:26 +0000

Corect, o solutie poate fi ca elitele sa lucreze mai mult la comunicarea cu publicul. Spre deosebire de mediocritati, elitele sunt foarte greu accesibile. La Plesu am acces o singura data pe saptamana, la Udrea de cateva ori pe zi. E revoltator pentru mine. De exemplu o elita cu un blog e deja o imbunatatire considerabila a relatiei pe care o are cu publicul ei.

By: Adrian Stanciu

Adrian Stanciu — Fri, 21 Aug 2009 11:40:24 +0000

AM vrut să scriu un comentariu aici și până să-l termin, avea deja vreo 500 de cuvinte așa că l-am transformat într-un post pe blog. Sper că nu te superi că pun un link aici.
http://www.adrianstanciu.ro/2009/08/21/ingerul-elitei/#more-188

By: Îngerul elitei

Îngerul elitei — Fri, 21 Aug 2009 11:38:37 +0000

[...] articol semnat recent în revista 22 și postat pe bogul lui aici prietenul meu Cosmin Alexandru vorbea despre demersul necesar de a crea un public pentru elita [...]