Comments on: Despre bucuriile (încă) simple

By: cos

cos — Fri, 22 May 2009 19:50:12 +0000

Te-ai gandit ca poate doar suna “cool”, cu atat mai mult cu cat prezentarea ta ii dadea si un aer profunzime?

By: Diana

Diana — Fri, 22 May 2009 12:08:28 +0000

Si totusi nu v-ati gandit ca reactia fiului dvs este tocmai o invitatie spre spiritul ludic? Intocmai cum ati spus, Noica ne indeamna sa ne descretim fruntea, privind viata mai relaxati, parca avand un camp vizual mult mai larg datorita privirii senine. Tocmai acest lucru a vrut sa-l exprime si fiul dvs. Vede graba spre maturizarea ireversibila in colegii si prietenii sai, vede lumea nebuna in care traieste si regasirea in acest citat tocmai acest lucru vrea sa exprime: “Relax! Take it eeeeeaaaaaaasssyyyyyy!”

By: Cosmin Alexandru. Punct ro. - Emi Gal

Cosmin Alexandru. Punct ro. - Emi Gal — Wed, 20 May 2009 16:56:51 +0000

[...] curând Cosmin şi-a făcut blog, unde scrie despre bucuriile simple ale vieţii şi despre faptul că there is always a way to be better. Şi cu toţii vrem să fim [...]

By: Petru

Petru — Tue, 19 May 2009 10:41:44 +0000

“Bucuria este semnul cel mai infailibil al prezentei lui Dumnezeu!” – Pierre Teilhard de Chardin

Multi uita ca Dumnezeu este prezent, noi suntem cei ce nu-l simtim. Asadar, daca vrem sa-l revelam, tot ce trebuie sa facem este sa fim veseli.

By: cosminalexandru.ro | bucurenci.ro

cosminalexandru.ro | bucurenci.ro — Tue, 19 May 2009 07:44:03 +0000

[...] însemnarea din care am citat mai înainte, Cosmin vorbeşte, pornind de la un text al lui Noica, despre [...]

By: Roxana Stanciu

Roxana Stanciu — Fri, 15 May 2009 16:20:00 +0000

E, uite, dragă Cosmin, că m-am hotărât să-ți răspund pe blog (extrem de nenaturală mi se pare acțiunea în continuare, dar m-a convins un domn înțelept că e mai vizibil așa și, pe de altă parte, poate stârnesc mai multă reacție în jurul articolului/prezentării tale avându-i ca subiect pe domnii Noica și Firescu).
Tare de tot mi-a plăcut interpretarea citatului, atât de tare încât, riscând eticheta de aroganță și trecând peste ea, am să spun așa: ideea că dincolo de lumea asta, sau de dimensiunea mică în care ne învârtim fiecare, există un zeu vesel, care se amuză de felul serios în care ne strofocăm să fim importanți și ocupați mi se pare o idee de foarte mult bun simț, dar – iertată să-mi fie îndrăzneala – nu peste măsură de originală. Nu intenționez în nici un fel să intru aici în polemică cu admiratorii/cunoscătorii gândirii lui Noica. Mi se pare însă un drum cunoscut și sunt sigură că mulți dintre cei cu care vorbim – și eu și tu și poate, cei care vor citi – au auzit în cercurile lor replica (în variantă argotică, academică sau între): “Cine se crede ăsta de se dă așa important? Chiar crede că se întoarce soarele după el când vorbește?” (aici varianta argotică e cruntă, nepublicabilă în context, face referință la răsăritul soarelui, e-adevărat, dar dintr-un cu totul alt loc decât cel de unde vin cuvintele) sau : “Ăsta/asta prea se ia-n serios.” E evident, cred, pentru orice persoană cu puțin simț al ridicolului, al măsurii și cu minimă auto-ironie, că ne luăm de multe ori prea în serios.
Și cu asta ajung la ceea ce m-a făcut să scriu: mi se pare foarte puternică și de mare nevoie la noi ideea că “starea de bună dispoziție are nevoie de protecție specială”, pentru că în preajma lui homo rictus e foarte greu să faci lucruri cu adevărat valoroase”. E cu atât mai greu cu cât neamprostia strigată, grosolănia viguroasă și prostul gust peste măsură de răspândit capătă accente de îndreptățire legiferată.
Pare într-adevăr să devină din ce în ce mai complicat să trăim lucrurile simple. Pentru că, întâi trebuie, nu-i așa?, să protejăm buna dispoziție a fiecăruia dintre noi, să o ajutăm să devină puternică, destul de puternică, încât să amuțească neamprostia, să sufoce grosolănia și să anuleze prostul gust. Iar domnul Firescu pe post de președinte mi se pare cu adevărat să fie și startul și strategia (ca să-mi aduc aminte de un joc de cuvinte de-al tău, poftim)necesare.
Și cu asta te felicit pentru comentariul la Noica și continui cu un comentariu la comentariu: cum Dumnezeu (pentru creștin-optimiști) sau cum dracu’ (pentru cinic-pansivi, dar egal de inteligenți) să-l găsim pe domnul Firescu, iar apoi – mai abitir decât găsirea lui – cum îl convingem să candideze, pentru ca, în apogeul întreprinderii, să-l facem să se aleagă?
În punctul ăsta m-a adus – și m-a lăsat acum – articolul tău.
Mă gândesc că dacă mai multă lume l-ar citi și s-ar gândi la el, dacă l-ar comenta într-o evidentă bună credință și încercând să construiască pe el, starea asta tot mai rară de bună dispoziție, de bucurie pentru ceea ce faci și de bucurie împărtășită cu cei din jur ar putea începe să prindă tot mai mult cheag. Și bunînțeles că e nevoie de mult mai multe cuvinte spuse ca în articolul tău, și mai ales de lucruri făcute în spiritul articolului tău.Sunt sigură de asta, așa cum sunt sigură că, pentru cinici, fraza mea de mai sus sună patetic, și cum de altfel sunt sigură că pentru cei încrezători sună….cum să-i zic?….firesc? Da, FIRESC, desigur. Pentru că firesc mi se pare mai degrabă să zâmbim, decât să arătăm încrâncenați și “cu treabă”, de parcă asta ar fi marca unică pentru inteligență omenească, pentru că firesc mi se pare mai degrabă să fim atenți și calzi, decât nesimțiți și arțăgoși, pentru că firesc mi se pare mai degrabă să ne uităm unul la altul pe stradă sau în trafic (acolo-i încercarea supremă!) ca (la) niște oameni, nu ca (la) niște fiare dezlănțuite.
Și parcă văd acum, într-un colț , sau e poate doar un reflex de apărare, un drăcușor cinic care începe, cu o acreală ce dă în parapon pe măsură ce capătă glas: “Unde se crede asta cu toate prostiile astea? Cine-i asta care-și imaginează că oamenii trebuie să zâmbească și să fie politicoși din start?” (De fapt cred că și sintaxa frazei și morfologia ar fi diferite, dar nu dezvolt aici).
Drăcușorului știu clar că i-aș zâmbi și i-aș spune: eu cred asta. Și știi ceva? Și prietenul meu Cosmin crede asta. Și mai frumos decât atât e că nu numai noi doi credem asta. Avem mulți prieteni care știu asta. De fapt toți prietenii noștri știu asta, că altfel nu ne-ar fi prieteni, nu? Și mai cred că și ei au alți prieteni, sau cunoștințe, sau rude care știu asta. Oare câți sunt din ăștia?

Toate bune,

Roxana

By: Codrut

Codrut — Fri, 15 May 2009 12:13:24 +0000

Un articol foarte frumos.
Firescul si autenticitatea – 2 subiecte actuale …
Codrut

By: Bianca

Bianca — Thu, 14 May 2009 19:54:00 +0000

Astazi v-am ascultat la conferinta Top Talents povestind aceeasi intamplare. Va marturisesc ca mi-a placut si sa va aud si sa citesc din nou acelasi lucru; Ce interesant ca ati reusit sa distrati publicul incepand cu un citat filozofic si ca, in articol, gasesc niste observatii intr-un limbaj mai pretentios!

E foarte bine ca va preocupati sa impartasiti si altor oameni o astfel de abilitate, care creste mult valoarea unui om! Sper ca intr-o zi, sa particip la un program extins de training-uri in care sa beneficiez de astfel de abordare. Si pentru ca mai e mult pana eu voi fi manager de top , va doresc mult succes pana atunci!

By: sandu

sandu — Thu, 14 May 2009 11:55:53 +0000

Ma bucur ca v-ati facut blog si puteti fi citit.
Scopul principal al mesajului meu este sa va confirm ca sunteti citit si ca nivelul calitativ al comentariilor dumneavoastra este unul ridicat. Lipsa reactiilor la ceea ce scrieti eu zic ca deriva din faptul ca acest blog nu este promovat. Eu l-am descoperit cautind pe google ceva nou despre dumneavoastra ( m-ati impresionat pe vremea urr-ului si apoi v-am urmarit proiectul erisma ). Imi dau seama ca nu va doriti o promovare agresiva dar dat fiind faptul ca dupa parerea mea aveti multe de spus la un nivel calitativ foarte inalt eu zic ca macar cei ce viziteaza erudio.ro sa vada o promovare a acestui blog. Va multumesc si va doresc succes in continuare !