Conferinţă de suflet
În seara asta am fost la Cărtureşti, la conferinţa de presă premergătoare lansării Jurnalului Oanei Pellea din luna iunie. Au vorbit, alături de Oana, Gabriel Liiceanu, Ioana Pârvulescu şi Radu Parachivescu. O combinaţie cu totul rarisimă de suflet, minte, spirit şi verb. În acelaşi timp profund românească şi totuşi dureros de nespecifică României de azi.
S-au citat din Jurnal “Parisul poezos” sau felul în care Amza Pellea şi Ştefan Iordache “stau acum pe un nor înroşit de zaibăr şi râd cu poftă”. Nu e deloc uşor lucru să vorbeşti în câteva minute despre şase ani din viaţa cuiva. Şase ani de trăiri “colinare, pe alocuri muntoase”, cum s-a spus. Şi totuşi, mie reuşita mi s-a părut deplină.
Am trăit o oră foarte specială în care am învăţat că oamenii frumoşi, chiar dacă sunt foarte diferiţi, atunci când sunt atenţi la frumuseţea celor din jurul lor, pot crea natural – fie şi numai pentru o oră – un sentiment de curat, de limpede, de împlinire. În câteva rânduri am avut sentimentul că nu sunt la Bucureşti, ci la Viena, la Barcelona ori la Paris.
Simţul umorului, relaxarea, emoţia, onestitatea, toate păreau puţin din altă lume, care uitase de încrâncenarea, invidia şi orgoliile autohtone cotidiene. Însuşi conceptul de conferinţă de presă în care se discută despre o carte care încă nu există m-a dus cu gândul la un experiment despre o trăire într-o Românie care încă nu există, deşi noi ne-am purtat acolo ca şi cum atât cartea cât şi acea Românie ar exista.
Nu ştiu ce reprezentanţi ai presei au fost în sala arhiplină însă întrebările nu prea au sunat ca de la presă. Nu căutau vinovaţi, subînţelesuri, demascări sau sămânţă de scandal. Erau curiozităţi timide, însă vii, autentice, faţă de un om timid, predispus însă la o viaţă autentică înainte de orice. Cred că toţi am plecat de acolo puţin mai buni.
Intr-adevar, in naivitatea mea, am plecat cu sentimentul ca putem trai normal.
Oana – ca intotdeauna – a daruit frumusete si sunt convinsa ca primeste inzecit iubire. Pentru ca cei care o inconjoara IUBESC FRUMOSUL!
Draga Cosmin, iti multumesc pentru prezenta la conferinta si pentru cuvintele acestea. Sper sa ne mai vedem. Toate vesele, Radu
Asteptam cu nerabdare sa scrieti despre acesta conderinta de presa. Mi-a parut tare rau ca nu am putut sa fiu acolo, dar citind postul dumneavoastra, ma simt un pic mai bine.
Va multumesc ca impartasiti cu noi lucrurile acestea atat de frumoase.
Va salut.
Minunat. Oana este un om SPECIAL, PUR, ALTFEL.
Am urmarit emisiuni TV cu ea si mi-au schimbat modul de a privi lucrurile, am citit articole cu ea… este un om de la care ai ce invata. De abia astept sa-i citesc jurnalul.
Multumesc pentru relatare.
O zi cu zambete si bucurii!
Frumos… Asteptam cu nerabdare sa rasfoim file de viata, de simtire si de suflet.
Mare regret ca nu am fost acolo. Cu toate astea, face bine si impartasirea post-factum
Sigur că îmi pare rău că nu am reușit să ajung și din tot ce spuneți/scrieți toți cei care-ați fost, înțeleg că a fost o atmosferă rara, ca dintr-o altă lume. Pentru mine ar fi fost și prima ocazie în care aș fi fost la lansarea cărții unei foste colege de liceu, comentată de un fost coleg de facultate!
Adevărată aliniere de planete!